©️ Ziduri de tăcere

Ostenite,
cuvintele se-nghesuie
între noi,
se iau de mână
și tac,
clădesc ziduri.
Cândva împleteau punți
pe care le traversam zâmbind
când tu,
când eu.
Acum
nu mai avem nicio șansă
e prea grea tăcerea,
sunt prea înalte zidurile
și cu fiecare zi
răpesc nu doar din spațiu,
ci și din aer.
Mi-e frică de ziua când se vor prăbuși peste noi.
În ce moment am pus orgoliul mai presus de…orice?!