Încă de când am aflat prima dată că sunt însărcinată, am știut că bebelușul va dormi cu noi într-un pat. Nici nu se punea problema să-l lăsăm să doarmă singur, în pătuțul său, care o bună perioadă de timp a stat în cameră doar ca decor, după care l-am demontat, căci doar ocupa loc. Pentru noi, dar îndeosebi pentru mine, era foarte confortabil să am bebelușul alături noaptea și să nu fiu nevoită să mă ridic din pat ori de câte ori se trezea. Mai ales în prima perioadă după nașterea prin cezariană, când ridicatul din pat era un chin. Nu spun că e o practică pe care fiecare mamă ar trebui să o aplice, spun doar că a fost cea mai bună decizie în cazul nostru. Am făcut așa la ambii copii și fix așa voi face și cu al treilea bebeluș.