Neața, dragii mei. Deși constat cu oarecare dezamăgire că impactul postărilor mele este influențat în mod direct de poza atașată (deci în cazul de față mă aștept să trec neobservată 😂), n-o să caut nimic amuzant astăzi, ci o să scriu, ca de obicei, EXACT ce-mi trece prin cap. Prin urmare, dacă tot am văzut pe FB (mulțam, Zucky 😉) că astăzi e ziua limbii române, mă gândesc să-i spun și eu "La mulți ani!", că tare mi-e dragă.
Așadar, pentru cei care se întreabă într-o engleză de baltă, furată de pe iutub, ce-i aia limba română... E cea în care, știți voi... "mă-ta" are cratimă (adică liniuța aia pe care-o folosiți ca să faceți economie de vorbe și să rostiți două-ntr-una, ca cafeaua instant 😉). E cea în care Biserica Catolică, Ion Luca Caragiale (a fost un nene... simpatic așa... "miștocar", cum s-ar spune în epoca modernă) și muzica clasică sunt cacofonii permise, deci nu trebuie să vă cuprindă frica ca să le utilizați. 😉 E cea în care doar pisica face "miau".
Români, folosiți-o cu încredere! Dar mai ales cu respect! N-o lăsați și pe ea să moară, că-i a noastră de prea multă vreme...
Haide bine pa!