Primul meu blog

Hei, dragilor!!! Fiindcă ziua de Bobotează are pentru mine o semnificație deosebit de tristă, dar pentru că totodată nu vreau să îi dau voie să mă doboare, hai să facem din nou haz de necaz, că-i mai sănătos, nu? 😉 Eeei... Dacă mi-ar fi instalat și mie Bițișor un șezlong pe balcon, să mai dezleg și eu câte-un rebus... aveam mintea ocupată și gura închisă și era liniște în casă. 😅 Oops! Dar nu despre asta voiam să zic de fapt. Dacă eram și eu atentă, prezentă... dacă eram printre ăia normalii la cap, știam că vine popa. Și plecam de acasă. 🤣🤣🤣 Glumesc! Doar încuiam ușa. Glumesc și de data asta. Că am încuiat-o. 😉 Dragii mei, pentru că la noi tot neamul e deosebit, o să vă explic. Sigur n-ați înțeles nimic. Sau v-ați dat seama doar că nu l-am primit pe "aproape fericitul". Așa este! Dar asta se întâmpla aseară. Când vizita a fost anunțată. Deci am putut contracara. 🤣 Așadar, noi suntem o familie multi/pluri... cult. 😉 Mai exact, eu catolică și Biți ortodox. Ca o paranteză, pentru cine are vreun gând 🤣, e posibil și permis. De către ambele religii. Eu m-am măritat de două ori. Și n-am schimbat bărbatul. Mă mulțumesc să-l nenorocesc doar pe unul, că-s creștină, ce Doamne iartă-mă... Revenind, ca catolică 😉 ce mă aflu TREBUIA să pozez în prințesa din filme pe care-o predă tac'su la altar, pe acorduri de "Marș!" (nupțial, ce credeați??!!), și să bocesc oleacă în mijlocul bisericii, acompaniată de rudele de sex feminin, șocate că eram pe punctul de a-mi pierde fecioria. La fel cum trebuia să satisfac și restul de rude, alea prin alianță, multe și încă necunoscute. Deci am dat cu bis, cu dănțuit în jurul mesei, cu pupat mâna nașilor și călcat pe picior, ca să fie și soacră-mea liniștită că i s-a cumințit odorul. Și ca să trec și la subiect, să vă produc șocuri ca de week-end 🤣, să știți că am primit popa!!! Eu! Deci nu sunt chiar fi'sa lui necuratul. 😉 Și serios vorbind, l-am primit de drag și în pijamale, că nu știam că vine. Acum înțeleg de ce e bine să dormi îmbrăcat. Ca să nu răcești. 😉 Săru'mâna, părinte! Și scuzat fie-mi outfitul. Haide bine pa!

Bună dimi, dragii mei! Asta-i urmarea firească a postării de ieri. 😉 GLUMĂ: csf... ncsf! Am o grămadă de păreri și nu le pot ține pentru mine, că explodez. 😜 SERIOS: am opinii! Care corespund, întâmplător, cu ale unor indivizi și care se bat cap în cap cu ale altora! Băi, dar măcar sunt ale mele personale și mi le susțin! Drept urmare, azi vreau să dezbat oleacă (tot e la modă 😂) pe marginea comentariilor de ieri. Și n-o fac neapărat pentru că vreau să "mă" explic. Doar din respect pentru cei care mă citesc, care înțeleg, care uneori nu-s de acord cu mine, nici eu cu ei... fapt care nu ne împiedică totuși să ne contrăm fără să ne jignim sau să ne dăm block, unfollow sau să folosim alte instrumente menite să arate că suntem bosumflați. 😉 1. "Frustrat-o"! 😅 Da, prieteni, sunt frustrată! Și ce să vezi, nu mi-e rușine s-o recunosc! Sunt frustrată de ce se întâmplă în țara asta, sunt frustrată că ne conduc hoți și idioți, sunt frustrată că valorile fug pentru că nu mai înseamnă nimic aici, sunt frustrată că viitorul pare al naibii de sumbru! Sunt frustrată de atâta ură! Și, în "speța" de ieri, am fost și sunt frustrată că suntem înjurați, judecați, minimizați!!! N-o să reiau subiectul. Spun doar atât: fiecare își face propriile alegeri! Cu care trăiește! 😉 2. Am acuzat românii din diaspora. NU, nu i-am acuzat!!! Și NU am generalizat! Am reacționat vehement și violent la rahatul cu care UNII aruncă în noi! Sau mai bine zis în mine, ca să nu mai las impresia că vorbesc în numele neamului! Nu! Vorbesc în nume propriu! Și dacă EU hotărăsc să votez cu Dăncilă, sau cu Iohanis, sau cu mama dracu'...  NIMENI nu are dreptul să îmi spună că sunt proastă! La fel cum nici eu n-am dreptul s-o fac! Cât despre faptul că v-am spus, dragi români de dincolo, că sunteți DOAR niște marionete... NU e convingerea mea! Așa cred cu tărie că sunteți tratați! Și, ce să vezi, și noi, cei de-aici, la fel!!! Așa că da... suntem la fel de "proști" cu toții!! Pentru că da, le facem jocul! Pentru cine-a auzit de nenea Filip al II-lea și al lui "Divide et impera", ATÂT e de simplu! 😉 3. Mă cred inteligentă, că le știu pe toate. Fără falsă modestie, am o oarecare doză de inteligență la purtător! Nu e peste medie, sunt N oameni mult mai deștepți, mai culți și mai avizați decât mine oriunde în lumea asta! Dar, repet, am păreri! Ca oricine altcineva! 😉 Și am ales să mi le expun și să mi le susțin! Fără să mă fi bătut cu pumnul în piept vreodată că sunt stăpâna adevărului absolut! Sunt un mare fan al teoriei relativității. Extrapolată! 😉 Ceea ce înseamnă că TOTUL e relativ. Inclusiv adevărul! 😉 4. Cred că în străinătate umblă câinii cu covrigi în coadă. Și-s proastă că nu înțeleg... 😉 E na!!! Să nu fie naiba invers, a-propos de înțeles! 😅 Că eu... taman contrariul l-am susținut! NU cred că pe "afară" o dai în diabet de cât de dulce e viața. Nu cred că cei care-au plecat, în marea lor majoritate, au făcut-o de prea mult bine! NU îi condamn că au ales această cale și n-am DREPTUL s-o fac vreodată! Așa cum nici ei nu au căderea să-i judece pe cei rămași! 5. Am susținut că românii plecați "afară" nu muncesc! GREȘIT!! Sunt cazuri și cazuri! De oameni care muncesc pe brânci! Și acolo, și aici! La fel cum sunt lepre care ne fac de kkt oriunde! Și aici, și oriunde aiurea!!! Și ASTA mă agită! Și de ASTA n-o să tac!!! O să acuz, o să "jignesc", o să mă "dau mare". În fața celor care știu să ceară fără să ofere nimic în schimb! Din poziția omului care știe ce înseamnă să muncești până la epuizare, știe ce înseamnă umilința, știe și ce înseamnă grija zilei de mâine! Dragii mei, cei care aveți răbdarea să mă citiți și îngăduința să mă înțelegeți! Dincolo de aparenta mea infatuare și aroganță sunt o persoană care știe ce înseamnă respectul! Dar îl ofer DOAR dacă îl primesc!! Și vorbesc despre respectul omului față de om!!! Infiferent de statut social, funcție, "poziție" sau putere financiară! Greu de crezut sau nu, mai știu și cât e de greu să urci, cât e de dificil să te menții și cât de ușor poți fi pus la pământ! O știu din experiență! Experiența omului care tot ce-a dobândit, mult sau puțin, a fost prin trudă, ambiție, încăpățânare și, de ce nu, corectitudine! Da, pun capul linistită pe perna mea NEanatomică! Pot ține privirea sus! Nu urăsc și nu îi judec pe cei care nu gândesc ca mine! Nu cer să mi se dea dreptare, indiferent ce aș face sau ce sa spune! Știu să îmi cer scuze! Iertare, dacă e nevoie! Dar știu, în acelasi timp, să-mi susțin punctul de vedere și să nu mai las călcată în picioare. Atât de simplu! Haide bine pa!

Hei, dragilor! Azi nu mai facem politică!!! Am zis! Că ne vine rău de la mațe! 😅 🤔🤔🤔 Chiar așa... ăia din poză puteam fi noi... Doar că el n-are nici barbă, nici plete și eu nu-s nici blondă, nici reumatism nu dețin. 😅 Doar o ruptură mică-mică de menisc. Și o artroză oleacă mai mare. Care-i altceva decât artrita! Așa că prima persoană care mă va mai compătimi pe motive de vârstă înaintată și boli inerente o să-și ia mare m... mulțumesc! 😉 Pe lângă afecțiunile genunchiului mai sufăr și de un pui de paranoia, auto-diagnosticat. Mi-am dus din nou rotula care se freacă de femur la doctor. Cică la ăl' mai tare din parcare. Medicul elitei sportive. Ce mi-e Halep, ce mi-s eu... totuna! 😅 Două luni a durat să prind un loc. Și cum l-am prins, așa l-am scăpat. Adică m-am dus capră și m-am întors vacă. Eu, pregătită psihic de o viitoare operație, n-am înțeles cum stă treaba cu tratamentul, cu infiltrațiile, cu... nu mai știu cu ce, că m-am pierdut imediat ce domnul doctor a vrut să vadă cum mă doare și a încercat să-mi rupă cracul cu mâna. Noroc că-i obișnuit cu șocurile. 😅 Așa că am cerut o a doua părere. Cine naiba m-o fi pus... 😱😱😱 Am înțeles de ce nu-i cazul să intervenim chirurgical. Că nu ajută, că sunt așa de praf în genunchi, că-s așa bătrâni și bolnavi, deși eu sunt tânără și ferice încât... o mai lungim puțin c-o pastilă, cu un unguent, cu un acid hialuronic... până le punem proteze, dă-i încolo de defecți! Ce face mă???!!! Păi eu știam că acidul se bagă-n bot... sau în partea din dos... Fie, eu o să mi-l bag unde ai spus matale și-o să am cei mai fără riduri genunchi! 😅 Dar mă întorc la "sportivul" meu, că țevi în picioare nu-mi introduc, parol! Haide bine pa!

Hei, dragilor! Reluăm, că nu ne dă voie Zucky să scriem sau să vorbim despre altceva. 😉 Păi nu-i așa?... Eu una iar am avut o epifanie revelatoare. 😂 Știți că mi se-ntâmplă destul de des de-astea. 😅 Aparența libertății și a importanței noastre ca indivizi într-o lume a interesului și a luptei pentru putere va rămâne DOAR atât: o aparență! 😉 Indiferent pe perimetrul cărui stat ne aflăm. Diferența e dată de modurile de manipulare și de felul în care se derulează circul. Așadar, mie personal mi-e clar: ne footem în gură degeaba, unii pe alții. Tot niște oițe rămânem. Oricât am vrea să ne dăm lupi! Turma/haita merge unde trebuie. Și parol că nu decidem noi. 😉 Acum... am și eu o întrebare pe care îmi permit să o consider retorică: dacă în haștag turul 2 intra cine spun, (pardon, ȘTIU) lătracii online-ului că trebuia să intre, urma un exod al diasporei înapoi în țara-mumă? Că mintea mea ce nu-i așa strălucitoare ca a analiștilor politici "avizați", care ceartă sistematic prostimea, atâta e capabilă să înțeleagă... Isteria care animă România: frații de afară e deștepți, cei rămași aici sunt niște dobitoci! Să-i omorâm cu pietre zic, nu? Și să începem cu pensionarii, nenorociții de părinți și bunici care, senilizați la bătrânețe, au îndrăznit să iasă din cușcă să voteze! Greșit! 😉 Lăsați tineretul să se exprime. E păcat de ura lui să se "conțină". Între două beri și trei distribuiri inepte lăsați-i să fie liberi! Să strige "M.ie România!" Haide bine pa!

Neața, dragii mei! Și haștag eu ies/yes la vot, așa-i? Că unii încă nu s-au dezmeticit că azi nu-i despre da sau ba! E despre x sau y! 😉 Așa că aceia yese la vot! Că trebuie! Ceilalți nu yese! Că-i doare-n bascheți! Oricum rezultatul va fi același. Adică la final rămânem să ne smiorcăim că avem o țară de kkt, cu conducători de kkt și o soartă de kkt! "Norocul și-l face omul cu mâna lui" nu mai merge în cazul ăsta, nu? 😉 Eu, micuța cronicăreasă a FB-ului, am mai abordat subiectul ștampilei și cu alte ocazii. Dacă bine îmi amintesc, îndemnam vehement și hotărât poporul român 😅 să își exprime părerea. Între timp mi-am dat seama că am greșit aruncând cu pietre verbale în cei care au ales să se odihnească la domiciliu duminica. E simplu, din păcate... Majoritatea covârșitoare NU are o părere! Are mai multe! Împrumutate, impuse, furate, copiate... E în funcție de vreme, alinierea planetelor, Mercur retrograd și nu în ultimul rând de ce zice lumea. Nu știu de ce încă mai sunt șocată, dar sunt! În ultima perioadă am auzit prea mulți indivizi lamentându-se că sunt nevoiți să meargă la vot! De ce?!? Habar n-au nici ei, dar așa e măi-măi! Habar n-au nici cu cine votează. Se hotărăsc la fața locului... "Ala-bala-portocala... ĂSTA E! Gata, sunt un cetățean model!" Mai există și varianta să intre în cabină gata pregătiți. S-au sfătuit în prealabil cu vreun vecin sau vreo rudă mai inteligentă, care le-a format rapid o opinie pe care n-o vor putea susține cu argumente proprii. Așadar, dragilor... luați de votați, dacă așa vă cere organismul. Și votați după cum vă solicită mintea fiecăruia. Pe principiul "ce-și face omul cu mâna lui... se cheamă lucru manual". 😉 Dacă nu vă e aminte... N-O FACEȚI! Dacă nu v-ați decis care e răul cel mai puțin rău, așteptați până data viitoare! Și nu uitați: de gustibus non est disputandum. Adică nu poți să te ... în gusturile omului. Haide bine pa!

Hei, dragilor! Cred c-am mai scris și-n alte rânduri despre masculul modern. Dar nu mă pot abține, mi s-a părut grăitoare poza. Știți, eu îs destupată așa... la minte. Poate chiar PREA, ar spune unii. Nu-mi plac nici dogmele, nici regulile idioate pe care nu le înțeleg, nu-mi pasă nici de gura lumii și cred că societatea a evoluat, mai mult sau mai puțin, de pe vremea lui mamaie. Pe de altă parte, la fel de mult cred că cine ne-a lăsat pe pământul ăsta împărțiți pe sexe a făcut-o cu vreun scop... 😉 Da, bine... să ne înmulțim, dar nu asta era ideea acum. 😂 Nu sunt nici adepta ideii că omul, ca jumătate a femeii 😅, trebuie să aibă musai în dotare o bâtă cu care să altoiască pericolul, oricare-ar fi el, ca să își demonstreze bărbăția. Nici că el a fost creat ca să meargă la vânătoare, în diversele sale variante, de la cea antică la cea modernă, în timp ce dânsa îl așteaptă acasă croșetând. Nu cred nici într-o PERFECTĂ egalitate a sexelor. Pentru că NU există, parol! Avem înclinații, pasiuni, puteri diferite! Ați înțeles unde "bat"? Îs de părere doar c-ar trebui să-l lăsăm pe Popa-Popas să se ocupe de caricaturi, nu să ne transformăm noi în unele. Femeia prea bărbată e la fel de penibilă ca bărbatul prea muiere. Și nu vorbesc despre ăla de plânge la un film sau are sânge-n c... să recunoască la o bere că-și iubește aleasa. Nuuu!!! Că ăla-i bărbat adevarat! Adică asumat, că-i mai "trendy" așa. 😉 Eu zic de   fraierul care nu știe că degeaba te chinui să porți o barbă de călugăr tibetan dacă nu știi să porți o pwlă! Și aia dusă la salon, ca fetele... Haide bine pa!

Hello, dragilor! EXACT așa fost, ducă-se! Pe pustii, vorba bunicii pe care abia acum o înțeleg. 😉 Vorba, nu pe bunica. Eu săptămâna asta am petrecut două zile la capitală. Mi s-au părut două veacuri, dar e doar chestiune de percepție. 😂 Total neinteresant, însă o să vă pun la curent, foarte structurat, că doar am fost la meeting-uri (plm... ședințe nu-mi mai place cum sună 😂) cu ce revelații am rămas, subiect de meditație pentru weekend: 1. I'm a fucking ungrateful bitch!!! Știu că veți sări să mă contraziceți, dar n-o faceți deocamdată și vă promit că până la finalul paragrafului îmi veți da dreptate. 😂 V-am mai povestit cu alte ocazii că eu, o mică (de fapt mare) Monica Columbeanu am nevoie de șofer. Pentru că merit. 😂 Too make a long story short... Dane, te vreau înapoi!! Costel încă mai învață. 😂 Constantine... ia-o ca pe-un roast. Și pe mine ca atare, că doar nu mă cunoști de ieri. Și mai ia-mă și la București. Și eu promit că-n schimb îți plătesc niște ore de condus... 😅 Doamneee!! Pupați-aș tălpile!... Sunt acasă! Sunt vie! 2. Reuniunile noastre durează tot în jur de unșpe ore și eu nu mi-am pierdut abilitatea de a dormi ca (semi)calul. Nu-n picioare, da' pe scaun. Totuși somnul nu e la fel de odihnitor ca cel la orizontală. Clar, multe lucruri sunt mai practice în poziția "culcat". 😊 3. Orice regulă are excepția care o întărește. Costel (din nou 😅) vorbești MULT MAI MULT decât o femeie. Decât ORICE femeie! Nu, nu mă mir, eu știam! Însă Facebook-ul nu. 😉 Că ție-ți place doar oral. Adică aici ești invizibil. 4. Cu riscul de a mă repeta, sunt o nesimțită. Problema e că n-am de gând să remediez asta. A doua zi pe care trebuia s-o petrec țintuită într-un inconfortabil scaun a fost too fucking much pentru mine. Așa că în ultima parte, adică de la două până după șapte... mi-am privat colegii de prezența-mi agreabilă, preocupată fiind de activități mai lumești, cum ar fi vorbitul la telefon, fumatul și băutul de cafele, destinat a mă ține trează. Cu mențiunea că, undeva în acest interval orar am evoluat la scenă deschisă împreună cu alte câteva colege care, fiind "virgine" într-ale prezentărilor în fața a vreo 70 de inși, erau a dracu' de emoționate. Drept pentru care mi-am luat rolul de "mămică" foarte în serios și am solicitat pe un ton foarte înțepat audienței să le/ne acorde atenție și respect. După care am dispărut, că lăsasem țigara aprinsă. 5. La final de zi m-am oferit voluntară într-un proiect. Nu știu care, că am intrat în sală la sfârșit și am prins doar ultimele cuvinte... Dar șef... am făcut impresie?... 😉 Haide bine pa!

#RMN #răbdare #claustrofobie Bau, dragii mei! Știți/ghiciți ce fac eu acum? În afara faptului că îmi introduc, îmi scot, iar îmi bag, și tot așa?... AȘTEPT! 😤 Adică ce îmi place mie cel mai mult!!! V-am mai spus CĂ CALITATEA mea principală e răbdarea, nu? Futu-te-n gură, viață, că nu ți-am mai zis de ceva vreme ce panaramă ești. 😉 După vreo două săptămâni în care mi-ai tras-o prin toate găurile, de-am primit recomandări pentru un sejur la Săpoca (Socola pentru moldoveni, No 9 pentru cei din capitală...), pe motive de depresie profundă, cu accente paranoide, cireașa de pe tort (sau mai degrabă bomboana de pe colivă) o savurez acum, la mirobolantul spital Sanador. Alt loc pe care-l iubesc. Vă amintiți că mi-s dragi doctorii precum o sondă urinară... Știu, ar trebui să zic merci... că eu, sclava franțuzilor, beneficiez (taman de la ei, cum ar veni) de o asigurare medicală privată. De top, ce plm. Fac RMN gratis, și teoretic nici nu-i nevoie să aștept 6 luni înspre 9... Practic rămâne de văzut. Începutul e promițător. Tanti de la recepție, care certifică fără niciun dubiu că omul se trage din maimuță, este o româncă veritabilă. O față îmbufnată, agasată că-i prea multă lume la coadă și nici PC-ul nu-i merge... Și apar și eu cu figuri de asigurat în cap, și ea trebuie să sune acolo ca să obțină aprobarea, și de-a dracu' ce e sună pe la și 10, după care la și-un sfert mă întreabă dacă am programare la 1... - AVEAM (fă!!), AVEAM!!! Sunt toată un zâmbet! Pardon, un rânjet! Pardon, un rictus. Așa m-am prezentat. Nu de prințesă, ci de nebună. 😉 Eu am traume legate de RMN, mai demult v-am mai povestit. Adică... era DECÂT să mor la prima experiență de acest gen. Pentru că fiindcă domnia mea nu poate dormi cu geamul închis la cameră (fie vară, fie iarnă... vorba cântecului). Deci vă puteți închipui ce-a fost în capul meu (examinat atunci de altfel) când m-am văzut captivă într-un coșciug. Maare atac de panică ce-am făcut. Dar nu despre asta e vorba, iar am luat-o tralala. Azi... RMN din nou. Tura asta la genunchi. M-am interesat în prealabil. La vreo 40.000 de persoane. De câte 10 ori la fiecare. Cică-ți rămâne căpățâna afară. Fie! N-am crezut 100%, v-am zis că sufăr de paranoia. Așa că, de bun simț, am leșinat oleacă în momentul în care, odată ajunsă în camera de tortură, am fost întrebată dacă sufăr ȘI de claustrofobie. - Daaa!!! La revedere pa pa! - Stați, doamnă, că NU vă băgăm cu totul în tub... - Bine... mai stau puțin... La ce rudele dvs decedate mai puneți întrebări de-astea?... Că eu sufăr și cu capul, nu numai cu rotula pe care n-o nimerea băiatul care se ținea de capotul doamnei doctor. Când o fi să mor, îmi donez corpul facultății de medicină. Că și la radiografie am pățit la fel. Am dat peste o stagiară care a făcut ora de anatomie pe mine, deci sunt obișnuită. 😉 Haidi vă pup! Sunt vie! 🤣 Decât că știm sigur că genunchii trebuie operați. Dacă scap și de-acolo vă povestesc. Și vă avertizez de pe acum: să nu mă supărați, că vă trosnesc cu cârja apoi. 🤣🤣🤣 Haide bine pa!

Hei, dragilor! Dacă zilele trecute am lansat online o tiradă vis-a-vis de sistemul nostru de învățământ, complet imbecil, după care am primit această poză, o să profit de ocazie și voi pica puțin în puțul melancoliei și (după părerea unor frustrați care citesc fără a înțelege că dincolo de orice aparență și eu sunt un doar un om cu trăiri diverse, ca oricine) al... patetismului. Ce voi scrie azi mi-e inspirat în primul rând de tata! Apoi de ceilalți mulți educatori, învățători și profesori alături de care am avut imensul privilegiu să cresc. Mătușile și unchii mei, bunicii, dar nu mai puțin restul de dascăli adevărați care au stat ani la rândul cu o mână pe umărul meu. Așadar, NU! Nu îmbrățișez convingerea cretină conform căreia în învățământ se lucrează 4 ceasuri pe zi, după care fiecare își bagă palma în... buzunar, pleacă liniștit acasă și se plânge că e prost plătit. Când de fapt doarme pe grămezi de bani! 😱 Nici ideea tâmpită că profilor li se apleacă de atâtea vacanțe, în timp ce noi, restul proletariatului muncitor, abia de "pupăm" câteva amărâte de zile de concediu... Sunt subiectivă? Se prea poate! Dar îmi permit! Pentru că am văzut ce înseamna "timpul liber" al unui dascăl, am văzut emoțiile pe care fiecare dintre noi le încearcă pentru propriile progenituri, multiplicate, la el, învățătorul, de câteva zeci de ori, an de an... Am văzut răbdarea pe care o are, pasiunea care-l mână, mândria din glasul lui când vorbește despre "copii", încăpățânarea de a-i face oameni, am simțit și gustul amar al umilințelor la care de multe ori este supus, și al neputinței... Da, îmi plâng copiii care fac școala de ACUM!!! Dar NU dau vina pe profesori! Chiar dacă-n orice pădure sunt și uscături, nu vreau să mă cramponez de asta. Cred că imaginea de mai jos e atât de sugestivă și de adevărată... Și o spun gandidu-mă la mine... Eu simt că, de la "tovarășele educatoare și învățătoare" până la dirigă și toți profii din liceu și facultate, fiecare și-a lăsat puțin din sufletul și energia lor în mine. V-am promis că o să fiu patetică. 🤣 O să vă povestesc o... "anecdotă". Când tata s-a dus, la căpătâiul lui au venit sute de foști elevi, foarte mulți dintre ei plecați de vreme bună pe alte meleaguri, tare îndepărtate și mult mai ofertante. DOAR ca să își ia rămas-bun de la Marku... Ce vreau să spun e că asta-i marea bucurie a unui dascăl... Iubirea și recunoștința copiilor deveniți adulți și-și amintesc de el. Așa că... tuturor celor care cred că-i ușor... mai gândiți-vă o dată... că oamenilor ăstora le datora un minim de respect. Că mulți dintre noi nu suntem ași în a ne educa proprii pui, însă le cerem lor s-o facă... Haide bine pa!

Hei, dragii mei! Nu vreau s-o fac azi pe-a moralista, că nu sunt (în măsură). Au contraire, vorbesc din poziția unei persoane care în copilărie a fost EXTREM de alintată și care, la rândul său, face asta cu plozii din dotare. Partea de "mea culpa" fiind atinsă, o să trec și la ce am de spus în apărarea mea, după care ajung și la esența problemei 🤣, adică ce m-a inspirat să scriu prezenta. Repet, așadar... Am fost un copil care nu-și amintește să-și fi dorit vreodată ceva și să nu primească. Mai cu lacrimi, mai cu rugăminți, mai cu promisiuni... dar la final era ca mine. TOTUȘI mofturile mele n-au frizat vreodată absurdul, imposibilul sau nesimțirea. Aveam dorințe oarecum firești: bocanci de rocker, adidași ca ai prietenei mele, un trening pe care scria Metallica, văzut într-o vitrină... Și pe toate le obțineam DACĂ! Dacă învățăm bine, dacă eram cuminte, dacă... Din nou, firesc aș spune. Asta îmi amintesc de la dragii mei părinți. Nu contează cine suntem, dacă azi ne aflăm mai "sus" decât alții, dacă soarta ne-a zâmbit mai mult. NIMIC nu ni se cuvine doar pentru că purtăm un nume, pentru că-n contul tatei sunt mai mulți bani decât în buzunarul, poate găurit, al celui de lângă noi. Și ca să trec la subiect, o să vă spun că da, și eu mi-am dorit, la un moment dat, o mașină. Care nu mi-a fost pusă la dispoziție drept motivație ca să iau bacul, par exemple, nici drept recompensă că am reușit. Nu, mi-am împlinit visul după ce m-am angajat și am putut, EU, să fac un credit. Ca (aproape) orice român. Am tratat buburuza aia ca pe-o bijuterie. Și-acum o mai am. După 17 ani. 😉 Probabil va părea că vreau să mă "ofer" drept exemplu. Departe de mine gândul ăsta, pentru că-s departe de a fi perfectă. Dar nu pot să nu mă întreb, văzând în media discuțiile despre drama familiei Iorgulescu și tragedia copiilor rămași fără tată, dacă situația nu ar fi fost alta în cazul în care nu vorbeam despre un șofer care consumase alcool și droguri înainte de-a se urca la volan... NU judec! Nu știm când un moment de proprie neatenție poate provoca o nenorocire... Însă... atitudinea de copil de bani gata, sau de părinte care știe și transmite că averea lui te poate scăpa din orice situație, nu face, la final, decât mult rău! Oameni buni, NU le faceți copiilor voștri NICIUN serviciu punându-le orice, oricând, pe tavă. Fără condiții, fără responsabilitate! Vine momentul când vă duceți! Și "puii" voștri nu vor ști să supraviețuiască! Sau, mai rău, se vor duce ei înaintea voastră! Din cauza voastră!!!

Hello, dragilor! Vă salut cu deosebit de mulți draci din Munchen. De pe aeroport. Pentru început, am de spus doar "Muie, Lufthansa!" Apoi o să continui cu "Și mai multă muie, Lufthansa!" Cel puțin la fel de multă câtă ne-ai dat tu nouă, "minunată" companie de kkt!!! Cu niște javre de angajați, plini de sine fără vreun motiv! În afara faptului că sunt "nemțești". Ca să înțelegeți de ce am gura plină: când am plecat înspre Porto, am avut escală la Frankfurt. Am așteptat 40 de minute în avion, pentru că întârziase un grup de indivizi. Firește, NU era români. 😉 Astăzi la întoarcere, escală la Munchen. Am ajuns la poartă cu patru minute înainte de închidere. Țeapă... s-a grăbit oleacă autobuzul de transport călători către aeronavă. Adică a plecat fără noi. 😉 - Alooo, tanti, ești cretină?!? Adică ești, asta-i clar! Dar mai ești și nesimțită?!? Să te fut! Cu tupeul tău jegos cu tot! - Trebuia să fiți aici cu o oră înainte!! - Păi FĂ idioato!!! Tot cu frații tăi de la Lufthansa am venit. De ce morții mă-tii suntem noi vinovați?!? - Asta este... Se mai întâmplă! Băi!!!! Asta e de noaptea minții!!!  A plecat avionul mai repede fără noi, c-așa a vrut pwla cui o fi vrut! C'est la vie, ca cum s-ar spune. 😉 De văzut la "informații" ce e de făcut. Am văzut. Acolo alte jigodii. Care ȘTIAU situația. Comunicaseră cu animalele din avionul nostru. Ne-au prezentat cu nonșalanță alte bilete. Și ne-au aruncat între ochi și câte 10 euro, să ne destrăbălăm 6 ore în aeroport. Două cafele întregi beau! Haide bine pa! Aaa... era să uit! MUIE LUFTHANSA!

Mâine începe școala, dragi părinți! Ați cumpărat REGHIZITE pentru copii? S-AU încă nu VAU înmânat doamnele învățătoare listele COMPLECTE? NARE nimic, o să vi le DE-A, nu vă impacientați...Până atunci, PREGĂTIȚIVĂ odoarele, și RUGAȚIVĂ să nu se plictisească înainte de gimnaziu, așa cum A-ȚI făcut-o mulți dintre voi... Dar poate acum, c-ați mai înaintat în vârstă, aveți oleacă mai multă răbdare. Dacă răspunsul e afirmativ, atunci vă rog, NU vă lăsați copilașii de izbeliște în jungla aia numită școală...că o să PLÂNGE singuri acolo...mai rămâneți cu ei. Câțiva anișori. Până învățați că mâța nu face MI-AU, că nici dânsa n-a frecventat orele de gramatică. Haideți, vă roooog! Că mie MIAU lăcrimat îndeajuns ochii astăzi...