Neața, Mărkuleții mei! Scurt și la obiect, CĂ CU (sau fără 😅) voia voastră, plec și eu, ca-n poveștile cu zâne și Feți Frumoși, trei zile în Maramureș. Daaa! Știu c-a deraiat Mocănița, așa că o să mă plimb doar cu căruța. Dacă sunteți cuminți, vă trimit și-o poză. 😛 Așadar, plec pa cum vă  spuneam. Și vă spuneam ca să nu vă întrebați unde-am dispărut. App, mă flatează grija voastră, mai ales dacă o compar cu bucuria celor cărora le râdeau ochii-n cap când au auzit că urmează o perioadă fără mine. Rămâne de văzut cine râde la urmă. Vorba românului: "I'll be back!" 🤣
Dar iar am luat-o prin păpușoi. Adică porumb. Sau cucuruz. Cum vă place. 😉 Că nu despre iminenta mea plecare voiam să vorbesc.
Am primit poza asta aseară, de la cineva care consideră că mă reprezintă. 🤔 "Puțin vulgară, dar încărcată de ce trebuie", cică. Puțin pe naiba... 😅 Și totuși nici despre asta, sau despre mine, nu vreau a povesti. Ci doar că am găsit un nou sens cugetării "Ai carte, ai parte". 😉 Dragi bărbați, e cam așa: uneori, DOAR uneori 😂, ca s-ajungeți într-însa, trebuie să treceți de dânsa. 😉 Sînteți amatori de dulciuri?... Câteodată așa... ca să gustați din p... prăjitură... nu-i de ajuns să vă repeziți cu p... parul înainte, ca pe vremea când și voi și noi trăiam în grote. Sigur ați înțeles ce-am vrut să spun. 😉
Haide bine pa!