Eu până acum nu înțeleg care-i faza și frustrarea cu milenialii. Cică nu muncesc, nu vor copii și în general – nu vor nimic de la viață decât să le dai pace. Ok, bossule trecut de 30 care te crezi pensionar deja. Oare nu eram și noi la fel de apatici mai devreme sau mai târziu. Trecerea de la adolescență la tinerețe a fost întotdeauna dureroasă, șocantă și deseori ne-a dezechilibrat psihologic. Unii n-au scăpat de acest teribilism infantil nici după ce au trecut de treizeci. Asta e, tinerețea înseamnă ardere continuă fără țel, piromanie sufletească, vandalism premeditat adresat propriului suflet și trup. Și da, milenialii au existat dintotdeauna, în orice colț al lumii, doar că erau numiți altfel – șpana, baistruci, descreierați etc. Mulți dintre ei au rezistat acestei avalanșe de hormoni, umilință și și lovituri în plexul solar primite de la viață. Alții au ars, distrugând totul din jurul lor, sau, mai rareori, luminând o nouă cale cu acea flacără.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI