Adevărul despre viață și iubire... Oamenii nu vor să știe adevărul... În nici un domeniu dar mai ales în iubire... Pentru că adevărul doare și te scoate din zona de confort, din zona de vise și iluzii dulci... Dar eu cred că doar adevărul ne poate elibera... De aceea vă spun acum ce nu v - a spus nimeni... Viața este pe pământ de milioane de ani și a luat forme din cele mai diverse de la bacterii la dinozauri, de la viruși la elefant... Omul chiar dacă a apărut relativ târziu, prin creierul lui mai dezvoltat decât al altor animale a reușit să se situeze în fruntea lanțurilor trofice și să se folosească de resursele planetei... Dacă leul vânează cât să mănânce, omoară doar din necesitate omul a ucis ca să își facă provizii, avere și putere... Și în dragoste omul a făcut la fel... Dacă leul face sex doar din necesitate ca să procreeze omul prin mintea lui diabolică și neliniștită , flămândă de plăceri a făcut din sex un mod de viață, o sursă de bucurie și plăcere... Natura e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat - o... Viața e simplă și eficientă, noi cu mintea noastră diabolică am complicat - o... Natura a vrut și cu noi fix ce a vrut cu restul animalelor - să ne înmulțim... Pentru asta a făcut bărbatul viril și plin de dorință, plin de hormoni care bat neuronul și îl iau târâș, care îl fac să dorească tot ce are două picioare înfipte într un c. bombat, pentru asta a făcut femeia frumoasă și cu vino'ncoace, ca să îl atragă, de asta a lăsat atracția sexuală ca o forță irezistibilă, de asta a inventat atașamentul prin iubire și substanțele ei de tipul drogurile endogene... Până aici nimic deosebit față de restul animalelor... Și calul înnebunește când vede o iapă mișto, și câinele rupe lanțul când vede o cățea mișto, și motanul turbeaza când vede o pisică mișto... Fix ca bărbatul când vede o tipă mișto... Sau invers, bărbatul se comportă fix ca restul de masculi... Atracția sexuală, frenezia și plăcerea sexuală este suficientă pentru procreere în lumea animală dar nu și la om...La animale e simplu... La animale masculul își depune sămânța și pleacă, maternitatea, nașterea și creșterea puilor fiind în sarcina femelei, cu rare excepții gen pinguin sau alt fraier ... Iar femela are grijă de ei fix cât sunt mici, fix cât ii alăptează, cât oxitocina, hormonul lactației ii dă dragostea de mamă... Am studiat asta la pisici... Pisica este o bună mamă, te sfâșie pentru puii ei dar asta se întâmplă doar 6 luni fix cât ii alăptează... Când pot ei să se hrănească singuri, când dispare lactația pisica ii părăsește, nu ii mai recunoaște, se bate cu ei pe teritorii și pe resurse... Ei deja sunt mari iar ea pregătită pentru o nouă serie de pui... La om e diferit pentru că alăptarea durează mai mult, copilul crește în ani buni iar mintea evoluata a omului a inventat grija, compasiunea, atașamentul... Dragostea de mama este dată la început tot de hormonul lactației ca la restul femelelor dar mintea evoluata prin mecanisme diverse (grijă, atașament, compasiune) o face să dureze mult mai mult poate toată viața...Față de animale care procreeaza anual și mult și care au grijă de pui doar o perioadă, omul prin mintea lui evoluata a inventat cuplu, fidelitatea, căsătoria, familia, viața de familie... Iar familia ca celulă de bază a dat comunitatea și societatea... Familia din necesitate biologică a devenit necesitate socială, politică, religioasă... Unde am vrut să ajung cu această dizertație?! Unde este iubirea în toată această teorie?! Păi nu prea este... Este atracție sexuală la început, apoi câțiva ani este atașament pentru creșterea puilor apoi este viață de familie... Practic natura a inventat niște trucuri, natura ne manipulează prin plăcerea sexuală să ne căutăm bărbat cu femeie, să ne cuplam și să facem copii... Asta înseamnă îndrăgosteala, luna de miere și doi trei ani până apar copiii... După care natura își retrage sprijinul și logistica, natura s - a folosit de noi, natura și - a îndeplinit misiunea, natura își ia mâna de pe noi, ne lasă de capul nostru în familii mai mult sau mai puțin fericite, în relații mai mult sau mai puțin fericite, în iubiri mai mult sau mai puțin epuizate și rutinate... Ce pare rutină, ce pare plictiseală, ce pare obișnuință în cuplu e de fapt semnalul că natura și - a făcut treaba cu noi și ne abandonează, e semnul că suntem pe cont propriu ... De rutină nu scapă nici un cuplu... Poți tu bărbat să fii însurat cu Angelina Jolie că după câțiva ani ți se apleacă, începi să te uiți cu jind după menajera thailandeza... Poți tu femeie să fii măritată cu Brad Pitt după câțiva ani de strâns ciorapi murdari după el ți se ia și începi să flirtezi cu poștașul...De fapt nu e rutină... Natura dă doar câțiva ani cuplurilor ca să procreeze după care ii eliberează de contract și ii vrea în alte cupluri cu noi șanse  de procreere... Natura ne lasă împreună o vreme, ii facem treaba, ne îndeplinim misiunea, ne facem menirea după care ne lasă pe cont propriu... Ce facem după asta, cum ducem relația, familia, cuplu mai departe e fix problema noastră... Ce facem cu omul de lângă noi, ce facem cu copiii noștri, ce facem cu iubirea noastră e fix problema noastră și o vom rezolva - o diferit de la om la om, de la cuplu la cuplu, în funcție de cât ne duce capul, educația, cultura și bunul simț...În concluzie - Natura nu are scrupule și nici morală, nu are sentimente și nici compasiune... Ea vrea un singur lucru pentru toate speciile inclusiv pentru om - să ne înmulțim... Pentru asta ne manipulează pe toți prin hormoni și prin plăcere sexuală... Pentru fiecare specie are un ritm biologic sexual, are o etapă de reproducere de la câteva ore pentru efemeride, câteva zile pentru fluturi la câțiva ani pentru om și alte mamifere mari... Doar în această perioadă natura are interes să țină împreună prin mecanisme specifice de atracție și atașament căreia noi i - am zis iubire masculul cu femela și apoi femela cu puii ei...După această perioadă natura ii eliberează pe cei doi și ii pune în alte legături de cuplu ca să repete actul înmulțirii... Din păcate ori din fericire mintea evoluată a omului a dejucat planul naturii.... Prin mecanisme speciale și specifice gen sentimente, gânduri, atașamente de tot felul, conștiință, morală, grijă, compasiune omul rămane în relații mult mai mult decât vrea natura, rămân alături de pui femeie dar și bărbat mult mai mult decât le - a fost planificat, de multe ori pentru toată viața... Mintea omului a învins natura... Iubirea a învins... Trăiască iubirea!!!Iubiți - vă mult!!!                                                                (Dr. Love)       PS - Nu încercați asta acasă... E doar o teorie de - a mea, nu este în cărți, nu a mai spus - o nimeni... E doar o încercare stângace de a explica de ce dispare iubirea din cupluri... Nu o luați în serios, nu vreau să vă răpesc speranța și nici să vă distrug credința în iubire... Nu vreau să vă trezesc din visele voastre frumoase despre iubire... Dimpotrivă, vreau să fiți conștienți că de noi și doar de noi depinde ca relația noastră, iubirea noastră să dureze câțiva ani sau toată viața...