Osana! Măreţului voievod, inspiratului strateg, invincibilului politician, misteriosului combatant. Cum ne păcăleşte el - nu-i aşa?, spune-mi că e aşa - că s-a schimbat, dar de fapt doar părul şi l-a lepădat - nu mă înşel, nu? - şi că la anul îşi va regăsi fervoarea, vehemenţa antisistem, el - purul, durul, neatinsul, mielul! Ssst, acum se repliază, acum lucrează, acum veghează asupra bunăstării şi hotarelor ţării.
Scrie în EVZ Mircea Mihăieş, idolatrul:

Există, pe această tablă de şah în curs de limpezire, o singură necunoscută: Traian Băsescu. Dac-aş fi adversar al său, m-aş teme tocmai de aparenta sa repliere într-un discurs rece, analitic, detaşat-necruţător, cu atributele unui necrolog al întregii clase politice. Atâta timp cât Traian Băsescu a evoluat în prim-planul scenei politice, într-un one-man show la vedere, inamicii au putut spera să-l anihileze, tocmai pentru că gesturile sale erau, până la un punct, conforme cu logica personajului. Cred că în clipa de faţă asistăm la încă una din metamorfozele prezidenţiale ale cărei consecinţe le vom vedea abia după alegeri. Adică atunci când pentru adversarii săi - care, o spun fără urmă de patetism, sunt şi duşmanii românului amărât - s-ar putea să fie prea târziu!