4:30:00 AM. Din bradul de vizavi de fereastra deschisă a dormitorului, de la nici zece metri distanță, un țipăt strident sfâșie liniștea nopții. Inima îmi stă în loc pentru o clipă, înghețată de spaimă. O clipă de liniște și apoi țipătul izbucnește din nou, în rafale. O nenorocire se petrece la doi pași și simt că parcă se apropie. Trebuie să fac ceva, trebuie să mă apăr, trebuie să fug! Ceva mă ține blocat, mă zbat panicat să mă desprind și reușesc, cu greu… să mă trezesc. Doamne, ce coșmar! Aud de afară sursa țipetelor din vis. O păsărică mică și neagră cântă din toți bojocii, alungând isteric liniștea nopții, întunericul și dulcele somn de dinainte de răsărit, taman când se face un pic de răcoare. Supliciul începe de fiecare dată exact la aceeași oră. În marginea orașului care găzduiește fabricile Rolex, Omega și câte alte branduri de ceasuri elvețiene de fițe, cea care dă prima ora exactă e o păsărică enervantă. Imaginați-vă că sunteți trezit (încă) în miez de noapte de un cor format din Cezar Ouatu, ăla de-a zguduit candelabrele Eurovision-ului (și cam atât), privighetoarea Carpaților Mihai Trăistariu și Conchita Wurst, zburătoarea cu barbă a Vienei. Inițial am crezut că e vorba de o privighetoare, dar nu, e o mierlă, lucru pe care l-am aflat, evident, de pe youtube, tastând “cum cântă mierla”.