Bat bine înspre 40...Da, știu, e greu de crezut, că nu arăt. 😂 Și, că veni vorba, nici nu mă simt. M-am blocat pe undeva între 20 și 25. Încă aștept să-mi "dea" măselele de minte. Dar n-a apărut nici un semn deocamdată. 😂
Ziceam deci că, dac-o vrea big boss, o să schimb prefixul peste vreun an. L-am mai schimbat de câteva ori până acum. Și, făcând o trecere în revistă, bag seamă că unele lucruri nu s-au schimbat. Când eram mică, de exemplu, biata mama, după ce s-a convins că nu sunt mută, a concluzionat că o să mă "mănânce câinii pe stradă". Că greu scotea omul un cuvânt de la mine...Am mai crescut apoi și cică lăsam impresia că-s oleacă tâmpițică. Sau încrezută. Sau ambele. Depinde de percepția fiecăruia.
Acum îs ditai femeia (la figurat, că am fost și la propriu și i-a zis o țigancă lui bărbată'miu că-s prea bătrână ca să fiu femeia lui și m-am traumatizat 😂) și las în continuare aceeași (primă) impresie. Și din nou, acum ca și atunci, mă doare la vreo câțiva metri de posterior. De ce puii mei să dau din clanță ca găina când se ouă dacă n-am nimic de împărtășit? Risipă de energie. Sau dacă nu-mi place fața ta, și nici ție a mea, la ce draq să facem schimb de amabilități și când ne-ntoarcem cu spatele să ne tufem în partea dorsală? Nu, eu prefer să te tuf direct, pe față, dacă-mi vine, și fără multe cuvinte.
În rest.. ascultare activă (pe-asta o știu de la un curs 😂). Și când am ceva de zis, revin eu! Haide bine pa!