chevroletPână la urmă Donald Trump a semnat actul prin care instituie taxe vamale pentru importurile de oțel și aluminiu, sfidând corul celor care i-au cerut să nu o facă, fie ei politicieni, oameni de afaceri sau specialiști în economie, americani sau străini, aliați sau adversari. Toată lumea a încercat să-i arate lui Trump că un război comercial nu va ajuta pe nimeni să o ducă mai bine. Că acțiunile americane pot provoca reacții în lanț care pot perturba incontrolabil economia globală. E foarte posibil ca Trump chiar să nu priceapă prea mare lucru din macroeconomie, așa cum afirmă mulți din cercul lui de apropiați. În afacerile din real estate din care provine, o criză economică însemna doar o lungă vacanță pe terenul de golf. Genul de business la care a excelat Trump nu este foarte diferit de cel în care s-au specializat și diverși “afaceriști” interlopi români, mari dezvoltatori imobiliari: bați palma pe o sumă și, când lucrurile au început deja, oferi mai puțin, forțându-i mâna partenerului tău care e liber să aleagă între o afacere foarte proastă și dezastru. În plus, amâni plățile către bănci, care pot decide între a pierde totul băgându-te în faliment sau să-i facă nebunului pe plac. Asta știe, asta face și din postura de președinte. Așa s-au născut, de exemplu, șantajele cu ieșirea SUA din acordul de mediu de la Paris, din tratatele comerciale, din acordul cu Iranul. Lui Trump nu-i pasă de ce crede lumea largă despre el sau de consecințele pe termen lung ale acestor decizii. Ceea ce-și dorește este să creeze impresia că America iese învingătoare în dauna adversarilor săi – Coreea de Nord, Mexicul, China, Iranul. Contează să lase impresia că el e cel care câștigă. Are 71 de ani și satisfacerea imediată a uriașei sale vanități contează mai mult decât viitorul, relativ scurt, ce-i stă în față.