Iarna trecută ne-am făcut drum în satul vecin la Pizzeria La Mia Mama, să gustăm o pizza diferită de a lui Ricardo, să încercăm măcar, dar copiii nici nu s-au atins. M-am întristat, asta însemnând că n-o să mai revenim, deși îmi plăcuse localul, încăpător, comod, cald, mirosind a lemne arse în cuptorul la care porăia un bărbat energic, vorbind românește.