Obișnuiesc să beau cafeaua la taraba de la colțul străzii. Mă cunosc de multă vreme cu personalul și ei știu că de obicei cer câte un espresso. Negru, cu un pachet de zahăr. De cele mai dese ori nu trebuie să spun nimic, e suficient să aștept. Uneori în fața mea stau niște tineri, trei sau patru, care își consumă cafeaua fără să se depărteze de tejghea. Discută despre chestiuni de partid. „Ce mai faci, măi, Boris Denisovici”, povestește unul o întâmplare celor din partid. „Măi, Vasea,  m-am zaibit” cică răspunde Boris Denisovici. Tinerii sunt îmbrăcați în geci de piele, sub ele au costum la patru ace, cravată albastră. Am impresia că sunt din PD. Nu trag cu urechea, pur și simplu îmi aștept cafeaua, ca de obicei.