La zid
Oare cum e să trăiești într-un oraș despărțit de un zid? Pare să fie o experiență terifiantă, traumatizantă pentru locuitorii unui astfel de oraș. Însă în 1987, când vizitam pentru prima oară Berlinul, eu nu mi-am pus această întrebare. Am privit Porțile Brandenburg cum privește boul poarta nouă, conștient că dincolo e altceva și e acel altceva e tabu. Eram învățați să nu punem întrebări. Sau poate că nu eram obișnuiți să le punem. Chiar și cu doi ani mai târziu, când jubilam în legătură cu căderea regimurilor comuniste din Europa de est, o făceam ascultând muzică din Pink Floyd, iar căderea zidului din Berlin nu a fost altceva decât un artificiu psihodelic care a însoțit acordurile finale.
Sursa
2019-02-09 11:17:12