Mie îmi rămân în memorie casele cu personalitate. Case îngrijite de stăpânii lor și prețuite. Mai ales când vine vorba de case nu de azi sau de ieri. Așa o casă am avut norocul să vizitez în Toscana, unde am ajuns vara aceasta pentru un atelier culinar. În primul rând, acoperișul este primul lucru la care atrag atenția când mă uit la o casă. Dacă e vorba de o casă nouă și are acoperiș din oale, înseamnă că are un stăpân care are bani și se pricepe să-i investească cu bun gust. Dacă văd o casă veche, cu acoperiș din oale, înseamnă că stăpânul e un cunoscător și rafinat, chiar dacă nici el nu știe despre asta. În ambele cazuri, casele deja mă interesează.  Aici era vorba de un sătuc, în care tradițional se cultivau măslini, iar casa în care am ajuns, cândva, demult era un loc în care se producea ulei de măsline.  Curtea surprinde prin simplețe, bun gust și abundență de obiecte gospodărești autentice. Nimic lustruit, șlefuit sau cumva exagerat de aranjat. O dezordine ordonată, firească, a unei curți în care zilnic viețuiesc oameni. O bucătărie de vară, din cărămidă, duce dorul unei mâncări pe care cineva s-o […]