Țineam morțiș să ajungem la Mandalay. Nu-mi dau seama prea bine de ce. Numele locului, posibil. E ceva magic în aceste silabe. Man-da-lay. Un pic de mandala, un pic de dalai-lama. Și melodia lui Robbie Williams pe care am fredonat-o tot drumul: pam-pa-pa-bam-pa pa-pa-bam. Pam-pabam. Ce folos că ne-a zis Peter că e cam amorțit orașul? Într-un fel, Birmania pentru mine se asociază cu Mandalay într-o măsură mai mare decât cu Yangon. Și precis nu cu capitala țării – Naypyidaw. Deci era musai să ajungem și acolo, chiar și pentru o bifă.