E sâmbătă seara, după ora 6, toate magazinele din Elveția sunt închise deja. Îi însoțim pe prietenii noștri la fermă, să cumpere lapte și să ne și plimbăm un pic prin sat. Ferma e mare, are vaci, găini, cai și porci. Aflu că totul e automatizat, vacilor li s-a implantat un cip care comunică cu sistemul electronic de control al dispenserelor speciale care eliberează fân. Deci porția este controlată de un creier electronic, vaca nu mănâncă de capul ei cât vrea (când e pe pajiștea de lângă fermă probabil că-și mai face de cap), altfel, cu ochii ăia blânzi, boticul umed și eleganța Milka, sigur ar căpăta mai multă hrană de la fermier. Dealtfel ce mănâncă acum pare să fie un bonus, e vineri seara, sunt ca la terasă, servesc un pic de iarbă și se uită la lumea care se plimbă pe la ele prin curte. În fața celui de-al doilea grajd sunt doi vițeluși care sug lapte dintr-o găleată cu biberon. O familie aflată, ca și noi, în vizită și-a parcat bicicletele la intrare și se uită în grajd, unde o vacă numai ce-a fătat. Un cocoș anunță isteric evenimentul. Dau să intru în grajdul cailor dar văd un om într-una dintre celule, probabil stă de vorbă cu calul în timp ce face curat, mă jenez, e totuși curtea omului, chiar dacă pare un loc public. Îmi zâmbește, ne salutăm scurt și trec mai departe, spre zona porcilor, poate singurele animale din ferma aia care suferă un pic pentru că trăiesc într-un grajd mult prea curat pentru standardul lor. Probabil că peste zi au voie să iasă într-un fel de curte interioară  a grajdului, unde există și o băltoacă cu apă tulbure (poate piscină și nu știu eu, nu m-ar mira ca și aici vreun cip să pornească vreo miraculoasă instalație de jacuzzi).