Am o slăbiciune despre care n-ar trebui să scriu, căci nu-i exemplu bun de urmat, nici demn de laude, dar cum e slăbiciune îi stă bine să fie așa cum pare - cu nuanțe de viciu și de defect iertabil (sper). Și mai am una - oamenii, care prin prezența lor în vizorul meu, încheagă crâmpeie de citit sau de scris, sau de ambele și-mi rămân colorat în memorie.