Apoi te deprinzi. Dumnezeu cu furnicile astea, zici. Sunt atât de mititele. Sunt atât de rapide. Sunt atât de istețe. Ca atare Bangladesh poate fi un loc destul de simpatic. Chiar frumos. Dacă n-ar fi atâta mizerie. Și arhitectura e destul de elegantă. Dacă nu te uiți pe jos. Și oamenii îs plăcuți. Dacă n-ar fi atât de hrăpăreți. Și printre izul înțepător dinspre gunoiști se mai strecoară câte o aromă de iasomie. Toate astea sunt valabile cu condiția că nu luptăm cu morile de vânt. Sau, mă rog, când radem un cap de balaur și înainte ca să răsară altul.