De trei săptămâni nu am avut o zi liberă, degeaba îmi făceam griji că se va rări lucrul din toamnă. Trăim într-o zonă turistică, cu tendințe de amorțire spre anotimpurile reci, prin urmare în sezon lumea nu se preocupă deloc de odihnă, nici după încheierea sezonului nu se preocupă, câștigul e binevenit oricând. Drept că oboseala începe să dea de știre. Mâinile și picioare mai pot, dar mintea o ia razna în semn de protest. Ea probabil vrea odihnă, vrea să hrănesc stomacul la timp și uneori cu ceava deosebit, vrea liniște, vrea hrană spirituală și mai vrea, ca orice minte de femeie sub patruzeci, o doză de admirație.