de vreo 4 ani încoace,
văd cum lumea mi se întoarce..
de vreo 17 ani tot fug,
dar misterele m-ajung….
PREA întunecat să mai pot vedea,
PREA indignat să mai pot sări,
CU mii de bătăi, să n-o las să te,
UMPLE de amintiri, uitate pe net.
virușii ne fac să ne transformăm,
oamenii,să ne împreunăm,
ca într-un film, ne imortalizăm,
înc-o încercare, mă mediatizez.
nu mă răsucesc, nu mă recunosc,
nu ascult nici pulsul, ca deja-i pe dos
într-un mare infern, fac muzică altern,
ultimu refren, da stai că-i în tren
vine pe aicea , chiar dacă-i grăbit,
interpretează un cîntec finit,
undele se apasă pe pupitre,
pozele tale n-au nevoie de filtre.
am realizat, și am încercat,
să transcriu din cap tot ce am visat,
să încerc o doză de noi,
să fructific versu-aprins, de pe foi.