Balcani Trip 2016 – Muntenegru: Maja e Jezerces

Seara am ajuns în Muntenegru, (în Vusanje, lângă Gusinje), ne-am campat la poalele munților, am gătit o ditamai cină din tăieței și tușoncă, am gustat pălinca lui Cristi și ne-am culcat. Abia a doua zi dimineața am realizat unde eram.

În general, cam toată perioada cât am bătut drumurile balcanice, ne opream noaptea pentru popas, deci fiecare dimineață ne oferea surprise vizuale.
Înainte de a urca, am trecut pe lângă o pajiște tăiată de un râuleț montan, pe care erau întinse umbrate, așternute grătare, întinse proțapuri cu mieluți aproape gata de păpat. Nimerisem în plin deznodământ de festival: festivalul diasporei emigrate din Plava și Gusinje, în mare parte în Statele Unite. De câțiva ani se adună aici, pe 1-3 august, pentru a-și revedea prietenii și rudele care au ramas sau care au plecat în altă parte. O imagine care impresionează, predomina cam pe la toate casele pe lângă care am trecut: în curtea casei vechi, cu tencuiala partial căzută, cu perdele îngălbenite de soare în geamurile spălăcite de timp și ploi, pe iarba proaspăt tunsă cu o perfecțiune geometrică, la masă, stau 10-15 adulți și copii, cu pahare de vin sau tărie (zice lumea că ”Dunea” se numește tăria lor artizanală) în față, depănând amintiri. Straiele de sărbătoare pe care le poartă toată lumea, contrastează puternic cu imaginea, aproape iluzorie, a casei în care aproape 20 de ani în urmă și-au petrecut copilăria unii, și-au crescut odraslele alții, iar ceilalți deja nu mai sunt.
Dar să lăsăm aceste digresiuni lirice, și să trecem la activitățile pionerești.