Jalan Jalan

După trei săptămâni petrecute în colivie, constrânși de măsurile sporite de securitate, iată portița descuiată și noi – gata să ne luăm zborul, la propriu și la figurat, cu destinația Bali. „Nu așa repede” pare să ne comunice imensa coadă la cele trei ghișee de înregistrare pentru ruta Dhaka-Kuala Lumpur. Stăm cuminți la capătul cozii și batem apa-n piuă, căci bengalezii par determinați să atace coada din flancuri. O fac cu multă ingeniozitate de altfel. Dacă nu le merge să invoce te miri ce circumstanțe, se fac că plouă pe lângă un rândaș mai neatent după care pretind că s-au aflat în acest loc de pe vremurile lui Pazvante Chioru. Ne dăm importanță pe lângă reprezentanții în uniformă dar nimeni nu e responsabil de nimic. Peste două ore suntem în cele din urmă la poarta de ambarcare. Încă o coadă, dar de astă dată una mai miloasă. Și noi cu o treaptă mai sus pe scările văzduhului.