După o lună și ceva de hoinăreală, ies eu duminică dimineața din casă. Cu fusul orar neajustat; până la cafeaua lui Marcu a mai rămas un sfert de oră. Între timp achit facturile adunate. Scot lei din bancomat. Da o curățenie! Străda, poți să o lingi cu limba. Și nici gropile nu par la fel de adânci. E o chestie de perspectivă, desigur. După cum ziceam, dacă vii dintr-o țară mai săracă, Moldova e Europa, Basarabia e România ș.a.m.d. Și mașinile – uite ce frumos merg pe drum, una după alta. Nu se îmbulzesc, nu claxonează frenetic. Simt că-mi place la nebunie acest oraș. Îl văd ca și cum aș fi un venetic. După o lună și jumătate de despărțire, orașul se scaldă-n primăvară. La Sala cu Orgă se anunță zile de Bach, la Gaudeamus e francofonie pură, la Ginta Latină vine Teatrul Nottara.