Acum câteva săptămâni am primit un comentariu la o poză făcută la piața din Montreal unde am mers cu gașca să împărțim mărțișoare. Credeam că m-am obișnuit deja cu vecinii de facebook, care scot gunoiul din capul lor și îl aruncă la mine peste gard. Credeam că nimic nu mă mai poate uimi. De obicei, eu fie ignor, dacă e gunoi inofensiv, fie blochez pe cei care își rezolvă frustrările pe seama mea. Dar de data asta, ceva a zvâcnit în mine.  Cred e vocea aceia din interior care uneori de face șefă pe noi. Vocea mi-a zis fix așa: aha,  deci să aduni, pur și simplu, părul într-o coadă când ieși din casă nu mai e bine? Dar când arăți o gașcă de oameni zâmbăreți, care au ieșit la împărțit mărțișoare și tu singurul lucru pe care vrei să-l spui este că nu-s suficientă de chitită eu pentru așteptările tale, mie ceva îmi scapă sau sunt eu de altă modă? Am făcut un print screen și l-am postat, legându-l de faptul că nu e întotdeaună dulce viața de om public. Recunosc, am păstrat numele autoarei și nu ar fi trebuit, pt că nu despre ea era vorba, ci despre ce […]