Cultura și mentalitatea noastră nu este deschisă pentru discuții despre moarte, boli, nenorociri. Se consideră un semn rău să vorbești despre subiecte triste, pentru că se presupune că asta atrage răul. Când o veni nenorocirea, atunci o veni, spune lumea. Și când vine, pentru că oamenii inevitabil se îmbolnăvesc sau mor, poți vedea consecințele abordării  nechibzuite și superficiale a acestui inevitabil.  iar când te afli printre străini, cu rezerve financiare limitate, fără oameni apropiați care să ușureze lovitura sorții, tema situațiilor de viață neprevăzute este și mai actual. Olga Știucă este o moldoveancă pe care am cunoscut-o atunci când am ajuns la Montreal. Dincolo de relația personală pe care am dezvoltat-0, Olga având o istorie de viață din care mulți am putea învăța câte o lecție, am apelat la serviciile sale de asigurator. De ce? Pentru că am auzit diverse istorii triste despre conaționalii noștri aflați în străinătate, cum ar fi că soțul unei moldovence a murit de cancer și aceasta a rămas cu copii mici fără o sursă de venit, cu datorii mari, pentru că nu avea o asigurare care să acopere cheltuielile de înmormântare sau  mama unuia dintre moldoveni a făcut ictus cerebral când a venit în vizită la […]