Dimineața a plouat. Grădina de bonsai strălucea de curățenie. Mărgele de apă cădeau de pe streșini. Micuța chiuaua pe nume Lulu stătea nehotărâtă în mijlocul curții. În seara precedentă se făcu-se ghem în brațele prietenei mele refuzând categoric să coboare. Oare îi place omleta? Câțiva canari se ocupau cu sârguință de coloana sonoră. Toate obiectele din anturaj – de la chițibușlâcuri orientale la electrocasnice de epocă – dădeau dovadă de gustul rafinat al gazdelor. Frumusețe în orice detaliu. O fi ea neesențială, dar uite cum îți bucură ochii și-ți domolește respirația! Și acum, hai-hai, că nu e vreme de pierdut. Avem vreo șase ore la dispoziție pentru a ne face o idee bună despre Hội An.