Chicago l-am vizitat prima dată prin 2006, în plină iarnă, în cadrul unui training de jurnalism. Gerul și vântul puternic nu mi-au permis atunci să descopăr frumusețea orașului. Eram însărcinată, deci mai puțin mobilă, și nici nu avea cine să mă plimbe pe crivăț. Nu am cunoscut niciun concetățean de-al nostru. De atunci Chicago mi-a rămas în memorie drept un oraș rece și străin. De data aceasta, înainte să ajung la Chicago, auzisem că sunt vreo 8 sau chiar 9 mii de concetățeni de-ai noștri în zonă. Pentru un singur oraș, o conetrație destul de mare. Am mai auzit că muncesc mulți în domeniul transpotului de curse lungi, mai simplu zis, truckiști. Și că sunt destul de bine puși pe picioare. Să auzi asta despre imigranți nu este o chestie foarte frecventă. Normal că eram curioasă să-i cunosc mai bine și sper că am reușit măcar cât de puțin. Am avut parte de cei mai faini ghizi pentru Chicago. Am fost primiți cu brațele deschise și cu ospitalitatea caracteristică basarabenilor, manifestată prin plăcinte cu brânză și varză, printr-un frigider plin de mâncare, vorbe de duh până peste miezul nopții și dormitorul stăpânilor oferit musafirilor. Nu știu dacă mai întâlnești asemenea ospitalitate la […]