Moş Ion, poreclit Roată (după celebra operă a lui Creangă) de consătenii din satul Paşcani, raionul Criuleni munceşte din zori până aproape de miezul nopţii. Aşa e toamna la ţară. Se pune la cale roada de popuşoi, poloboacele cu vin, se pregătesc vitele şi păsările pentru iernat. Muncă, chin şi osândă. Din zilele de toamnă târzie date de Dumnezeu ţăranilor rămân vreo două-trei ore pentru somn. De doi ani, de când femeia i-a plecat la Mişa, feciorul mai mare la Moscova, ca să stea cu nepotul, moş Ion nici pe alea nu le poate dormi. Stă culcat pe patul său vechi privind albul podului său care sparge întunericul din odaia sa. Stă nemişcat, pentru a nu întrerupe cu scârţâitul patului său vechi duetul format din torsul mâţei care doarme pe rogojina de lângă pat şi tic-tacul deşteptătorului de pe masa de lângă fereastră. Dacă tot nu poate adormi, moş Ion îşi poartă gândurile nu doar la ce are de făcut a doua zi în gospodărie, dar şi la ce se întâmplă în mahalaua, satul, ţara, şi lumea în care trăieşte.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI