Veaceslav Balacci

BOMBA sfârșitului de an! După 6 ani, Gherman Gorbunțov a revenit în Moldova, pentru a da declarații în fata procurorilor!

Stay TUNED! Urmează dezvăluiri noi și foarte interesante, făcute de Gorbunțov într-un interviu exclusiv!

P.S. Val Butnaru & Co, acum chiar luați pop corn, mult de data asta! Atunci când folosiți un criminal în jocurile voastre murdare făcute cu FSB, trebuie să vă asumați și modul în care o sa arătați atunci când Adevărul iese la suprafață! Și arătați exact la fel ca și criminalii voștri…

Vezi trucul de montaj prin care Jurnal TV încearcă să-l spele pe Renato Usatîi și să arunce vina pentru comandarea tentativei de omor asupra lui Gherman Gorbunțov pe altcineva! Tare disperați băieții… Vizionare plăcută!

Sper că v-a trecut fierbinţeala provocată de praful de puşcă mediatică şi împuşcăturile, de data asta din pistol fără amortizor, ale presei finanţate de Renato Usatîi. Deci, ne putem aşeza comod, să analizăm la calm, cine, de ce şi cu ce scop a comandat noile împuşcături făcute de killerul Proca, cu pistolul Jurnal TV.

Pentru asta o să vă propun să vedem împreună versiunile celor implicaţi în această istorie încurcată, pentru a putea trasa totalurile şi concluziile, cât mai obiective şi apropiate de adevăr.

1) Victima atentatului, Gherman Gorbunţov. Ce nu s-ar spune despre el la Jurnal TV, o fi el negru sau alb, rău sau bun, dar el rămâne a fi VICTIMA killerului Proca. Deci, până la urmă Proca a tras în Gorbunţov. Şi nu invers! Cât de tare nu s-ar strădui unii din presa de la Chişinău şi cât de mulţi bani n-ar plăti unii pentru asta, nu poţi să faci din killer om bun şi din victimă om rău într-o asemenea istorie.

Victima, care nu este deloc un om sărac, aflat la Londra, are la picioare cei mai buni avocaţi şi servicii private de inteligenţă britanice, bănuiesc eu ceva mai eficiente decât jurnaliştii de la Jurnal TV. Respectiv, Gorbunţov, fiind şi cel mai interesat să afle cine a vrut să-l trimită pe lumea cealaltă, a aflat la doar câteva săptămâni după ce şi-a revenit din comă cine l-a comandat, pentru ce şi pentru câţi bani şi a arătat celor de la Scotland Yard un singur comanditar – Renato Usatîi, versiune de bază pe care merg până în prezent şi anchetatorii britanici, şi cei de la Chişinău. Ca să excludem orice suspiciune de subiectivism, vă propun să vedem ce a zis la subiect Gorbunţov, încă în 2014, reporterilor canalului de la Bucureşti Antena 1:

2) Comanditarul acuzat de victimă şi procurori, învinuitul Renato Usatîi. Vă recomand să urmăriţi încă o dată materialul de mai sus al celor de la Antena 1, de la min. 04.10. „Cine îl va aduce pe Gorbunţov în sac va primi un premiu de 500 de mii de dolari!”, asta spunea Renato Usatîi până la, dar şi imediat după atentat. Culmea, tonalităţile mesajelor către victimă din partea celui acuzat că ar fi comanditarul împuşcăturilor din 20 martie 2012 din Londra au rămas aceleaşi până în prezent, trădând existenţa unui grav conflict şi a unei reglări de conturi, pe viaţă şi pe moarte, între cei doi. După ce în 2013 Usatîi încerca să inducă procurorilor şi jurnaliştilor că cel care i-a vrut moartea lui Gorbunţov nu este el, ci bancherul rus Alexandr Antonov, acum acesta indică la altcineva, Vlad Plahotniuc.

3) Organizatorul atentatului, autoritatea criminală Ion Druţă, alias Vania Pisateli. Cel care a preluat comanda de la comanditar prin autoritatea criminală Ghenadie Vechiu, alias Clifford şi l-a trimis la Londra pe Proca, ca să-l împuşte pe Gorbunţov, a recunoscut, inclusiv în faţa procurorilor, că cel care a comandat moartea „bancherului negru” este Renato Usatîi.

4) Complicele killerului Proca, martorul Valeriu Halupa, cel care a contribuit la verificarea adreselor lui Gorbunţov şi acomodarea killerului la Londra, susţine că atentatul a fost comandat de nimeni altul decât Renato Usatîi.

5) Executorul atentatului, învinuitul Vitalie Proca (da, cu toate străduinţele meseriaşilor din presă, Proca nu poate fi martor în acest caz, el e învinuit pe dosar), cel care a fost trimis de organizator să facă lucrul murdar, tehnic, să execute comanda şi care până acum şi-a negat vina, acum a început să-i dea dreptate lui Renato Usatîi (după ce chiar acesta a recunoscut că i-a dat bani), cel învinuit că ar fi comanditarul tentativei de omor. Proca susţine că cel care l-a trimis la Londra să-l împuşte pe Gorbunţov nu este Renato Usatîi, ci Vlad Plahotniuc, fără a explica un motiv clar pe care l-ar fi avut acesta. „Pur şi simplu acesta este un om rău şi de asta a făcut-o”, spune Proca.

Acum, să purcedem la concluzii. Avem un tablou clar: victima, organizatorul şi complicele killerului indică asupra comanditarului Renato Usatîi. Comanditarul învinuit, susţinut de killerul executor spune că nu e aşa şi în încercarea de a-şi asigura un alibi indică asupra unui alt comanditar.

Văzând că i se strânge funia la par (iată de ce anume acum şi nu mai înainte, în 2013, imediat după ce Proca a fost extrădat la Bucureşti, 2014 sau 2015), învinuitul Usatîi i-a dat killerului o nouă sumă de bani şi o nouă puşcă, Pistolet Jurnal TV, închiriată de la partenerii săi de proteste comune din 2015-2016. Cu ajutorul acesteia, Proca trage, de data asta fără amortizor, ca să facă, cât mai multă gălăgie şi să distragă atenţia opiniei publice de la ancheta Scotland Yard şi a procurorilor de la Chişinău, care se apropie cu paşi tot mai mari de el şi comanditarul Usatîi.

Nu ştiu cât de eficientă a fost împuşcătura pe termen mediu şi lung, dar aceasta este foarte interesant de studiat. Imediat după interviul cu Proca, la Jurnal TV apare, foarte simptomatic, comanditarul învinuit Usatîi, după care editorialişti de la Jurnal de genul lui Constantin Cheianu şi Vasile Năstase încep să-l laude pe Proca, pentru curaj, pentru progrese la română şi mai nu pentru că a tras atât de frumos şi melodios în Gorbunţov! O pe cât de exotică, pe atât şi de disperată încercare a Jurnal TV de a-i spăla imaginea lui Renato Usatîi, învinuit de comandarea tentativei de omor!

Aseară, la acelaşi Jurnal TV, într-o altă emisiune, moderatorul Dumitru Mişin bagă o altă dezinformare, precum că Proca ar fi depus mărturii în dosarul instrumentat de Scotland Yard, fapt infirmat de victima de la Londra, Gherman Gorbunţov şi avocaţii acestuia. În aceiaşi emisiune, Jurnal-iştii cârpesc din câteva bucăţi din interviul primit prin Alexandr Petkov de la Renato Usatîi, realizat cu Gorbunţov în 2013 (nu în 2014, cum cred cei de la Jurnal TV) de către Mihai Munteanu de la RISE. Interviul n-a apărut niciodată public, pentru că nu aduce nimic nou, doar confirmă versiunea pe care a expus-o mereu victima Gorbunţov, comanditarul este Renato Usatîi! Totuşi, montarea pasajelor din interviu cu momentele în care Mihai Munteanu îl întreabă pe Gorbunţov despre prietenul său Vaja Jhasi şi enigmaticul Serghei Iaralov, într-un context necesar lui Usatîi, pot împuşca şi ele cumva în apărarea celui care a plătit noul atentat, de data asta mediatic.

Aşa sau altfel, Vitalie Proca, cel botezat de presa de peste Prut „asasinul ratat”, ne-a obişnuit că de fiecare dată şi-a ratat ţinta. Nu pare să fi fost prea eficient nici acum, când, ca şi la Londra şi Bucureşti, a lăsat prea multe urme la locul infracţiunii. Urme, care duc spre acelaşi comanditar…

În februarie scriam despre atacul raider la care a fost supusă gospodăria agricolă din satul Drepcăuţi, Briceni, atac desfăşurat de către oamenii raiderului Veaceslav Platon, din păcate cu sprijinul direct al primarului localităţii, Ghenadii Ioxa. Deşi cu ajutorul presiunii din partea opiniei publice s-a reuşit contracararea atacului raiderilor şi salvarea gospodăriei agricole, nenorocirile abătute asupra locuitorului satului continuă, iar justiţia, reformată sau nu prea, continuă să fie simplu spectator la cele întâmplate.

Cum era şi de aşteptat, faptul că gospodăria agricolă din sat şi investitorii ucraineni au rezistat atacurilor raiderilor nu l-a mulţumit deloc pe primarul Ghenadii Ioxa. Acesta s-a apucat de un nou val de atacuri la gospodăria agricolă, scopul primarului fiind depunerea unor noi acţiuni în judecată şi obţinerea unei noi încheieri de blocare a conturilor gospodăriei, respectiv compromiterea activităţii gospodăriei. Cu alte cuvinte, ceea ce n-au reuşit raiderii, acum a devenit scopul primarului raider!

Mă rog, dacă la Drepcăuţi sunt toate bune şi frumoase şi primarul nu are alte preocupări decât să atace gospodăria din sat, în care muncesc şi care hrăneşte locuitorii satului, o fi şi asta o ocupaţie demnă de un primar. Cel mai grav e însă că acest război dezlănţuit de primarul de Drepcăuţi cu gospodăria agricolă din sat este tot pe banii sătenilor, pe banii bugetului comunei.

Deoarece primarul Ioxa se crede un geniu în ale dreptului, ca şi Platon, acesta a emis la data de 21 martie 2016 dispoziţia nr.30, conform căreia acesta a abilitat-o pe Djemilia Chiţac, o tânără de 36 de ani, secretarul consiliului sătesc Drepcăuţi, cu exercitarea atribuţiilor de primar, inclusiv cu dreptul de a semna acte din numele primarului, pe perioada absenţei acestuia. Dispoziţia respectivă a fost emisă pentru ca primarul să semneze cu mâini străine cele mai murdare acte, astfel încât acesta să nu poarte răspundere pentru ilegalităţi, aruncând răspunderea pe umerii tinerei.

La data de 18 august 2016 Chiţac, pentru a fenta procedura de achiziţii publice, a semnat 3 contracte de asistenţă juridică, cu cabinetul avocatului Ion Stegărescu, în valoare de (fiţi atenţi!) 112 550,17 lei, echivalentul a cca 6500 dolari SUA (vedeţi imaginea). Suma i-ar lăsa invidioşi pe cei mai buni şi experimentaţi avocaţi. Dar şi pe cei care administrează bugete locale, deficitare şi austere. Nu ştiu dacă drumurile din Drepcăuţi n-ar avea nevoie de aceşti bani, dar grădiniţa şi şcoala din sat cu siguranţă au nevoie mai mare de ei decât avocatul.

Deşi actele de audit ale fiscului au demonstrat că gospodăria agricolă nu are niciun leu datorie la plăţile în bugetul local, în conformitate cu aceste contracte avocatul a depus din numele primăriei acţiuni în instanţă împotriva gospodăriei, urmărind pretinse datorii. Respectiv, a solicitat asigurarea acţiunilor şi blocarea conturilor gospodăriei, obţinând astfel ceea ce dorea primarul, blocarea activităţii gospodăriei.

Procuratura Anticorupţie din Bălţi a intentat un dosar penal în privinţa acţiunilor abuzive ale secretarului consiliului sătesc Djemilia Chiţac. Aceasta şi-a recunoscut vina şi fiind judecată în procedură simplificată, la data de 13 septembrie 2017 judecătorul Elena Tverdohleb a emis sentinţa (vedeţi imaginea reprezentativă), conform căreia Chiţac este recunoscută vinovată de săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi este obligată să achite o amendă de… 6000 de lei! Astfel, creând un prejudiciu bugetului sătesc de peste 112 550 lei, Chiţac scapă cu o amendă de doar 6000 de lei (cu dreptul de a achita doar jumătate de amendă timp de 72 de ore)! Cel mai curios însă e că în sentinţă judecătoarea Tverdohleb hotărăşte că pedeapsa penală pentru Chiţac este (atenţie!) „fără aplicarea pedepsei complementare obligatorii – privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii publice sau a exercita o anumită activitate”!

Cu alte cuvinte, datorită judecătoarei Tverdohleb, la Briceni pedeapsa obligatorie conform legii nu este chiar obligatorie, iar secretarul primăriei Drepcăuţi, care a recunoscut că a comis infracţiunea de abuz în serviciu, se poate întoarce fără probleme la locul de muncă, pentru a continua abuzurile, la însărcinarea primarului Ioxa.

Deosebit de interesant e şi că procurorul Igor Pasat, care a instrumentat cazul Chiţac, încă nu a atacat sentinţa judecătoarei Tverdohleb în instanţa superioară. Şi exact acelaşi procuror al Procuraturii Anticorupţie din Bălţi la 28 septembrie 2017 l-a scos de sub urmărire penală pe primarul Ghenadii Ioxa (vedeţi imaginea). Coincidenţă oare?! Se pare că nu doar avocaţii, dar şi procurorii şi judecătorii sunt foarte scumpi la Briceni…

Va urma

După tradiţionala amorţeală de vară şi Ziua Vinului, iată că la Chişinău îşi intră în drepturi şi toamna politică. Cumva flegmatic, în ceaţă, în linie cu timpul de afară, apar mişcările politice tomnatice, care vor da tonul startului de an electoral 2018.

Fără îndoială, tonul toamnei a fost dat de intrarea în forţă pe scena politică de la Chişinău a lui Traian Băsescu, intrare care i-a impus şi pe ceilalţi actori importanţi să-şi revadă strategiile şi să încerce şi ei să iasă în evidenţă. Astfel încât să nu fie umbriţi în totalitate de Gigantul politic de peste Prut, cel puţin pe fundalul mediei de calitate a actorilor politici de la Chişinău.

În timp ce Plahotniuc a ales tradiţionala tăcere tactică, de studiu, au început din start să se manifeste greşelile grosolane ale consilierilor Maiei Sandu (moşteniţi de la Vlad Filat), devenite şi ele deja tradiţionale. În graba de a intra şi ea în jocul politic sezonier pe urmele lui Băse’, aceasta a clacat cu denunţul la procuratură pe… uzurparea de calităţi oficiale de către Plahotniuc, nu pentru că acesta ar fi furat ceva.

Primo, ca şi în cazul votului mixt, aceasta din nou uită de PLDM şi bagajul politic pe care îl duce în spate. Vorba lui Traian Băsescu, „ea a fost ministru în trei guverne, Filat, Leancă şi unul cu G”. Respectiv, ea cunoaşte nu doar din auzite, dar şi din văzute, despre şedinţele pe care le organiza Filat la sediul PLDM când deja nu mai era prim-ministru, nici măcar deputat. Totuşi, acesta convoca în calitate de lider de partid miniştii delegaţi de PLDM (şi nu doar) şi le dădea indicaţii privind activitatea din executiv, în legătură cu care Filat nu mai avea nicio atribuţie oficială. Maia Sandu, fost ministru PLDM, a fost martor ocular şi auditiv la acele şedinţe. Şi n-a avut nicio problemă cu „uzurparea puterii de către Filat”, nu şi-a prezentat demisia în semn de protest. Şi nici denunţuri la procuratură pe şeful ei de partid n-a depus.

Secundo, chiar dacă facem abstracţie de „împuşcătura în picior” a Maiei Sandu, descrisă mai sus, de data asta o să-i dau dreptate lui Andrei Năstase, aceasta de fapt îi face un mare serviciu lui Plahotniuc. Şi nu doar prin soluţiile juridice care vor urma în urma denunţului, care cel mai probabil nu vor fi favorabile denunţătorului. Dincolo de componenta de PR cu efect de scurtă durată pentru imaginea ei, acţiunea liderei PAS conţine şi o imensă componentă de reclamă ascunsă pentru Plahotniuc. Ea scoate în evidenţă cum acesta se implică din unica funcţie oficială pe care o deţine, cea de preşedinte de partid, în „rezolvarea problemelor” ţării şi îi face un mare serviciu, prin faptul că îl acuză că se ocupă de asta de la partid. I-a oferit ocazia perfectă prin denunţul la procuratură să scoată din nou în evidenţă că el, chiar cu preţul încălcării legii, face, drege şi „rezolvă probleme”, de la alimentaţie în şcoli şi grădiniţe şi până la lupta împotriva traficului de droguri.

Până la urmă moldovenii, nu prea familiarizaţi „ca formă şi caracter”, vorba lui Marian Lupu, cu ale dreptului constituţional şi administrativ, asta şi apreciază. Când cineva le „rezolvă problemele”, când cineva decide şi face ceva pentru ei. Indiferent unde, la guvern, partid, sau preşedinţie, şi ultima apropo fără atribuţii de rezolvat probleme. Amintesc aici de dragostea pe care moldovenii au acumulat-o pentru Vladimir Voronin, care le „mărea pensiile şi îndemnizaţiile”, chiar dacă aparent nu avea nicio atribuţie în acest sens.

Şi terzo, dacă Maia, sau cel puţin consilierii săi, ar avea măcar puţină experienţă politică, sau măcar închipuire despre funcţionarea proceselor politice, sau măcar s-ar uita cum funcţionează lucrurile în statele europene, inclusiv România, ar vedea că partidele care îşi asumă guvernarea intervin în politicile promovate de guverne şi îşi cheamă miniştrii la raport la partid, atunci când ceva nu funcţionează, funcţionează nu aşa cum trebuie sau e nevoie de a corecta sau direcţiona activitatea guvernamentală pe anumite domenii. Până la urmă, pentru asta şi a fost votat respectivul partid în alegeri şi şi-a asumat guvernarea. Exact ca în cazul guvernărilor asumate până acum de PLDM.

Astfel, ca şi în cazul alegerilor directe de către popor, promovate şi obţinute anul trecut de „opoziţia stradală”, şi 2017 vine cu veşti bune pentru Plaha şi guvernarea de la Chişinău. Liderii opoziţiei gafează din nou. Împinsă de consilierii săi, care deja l-au împins pe Filat… acolo unde l-au împins, ca şi în cazul alegerilor prezidenţiale de anul trecut Maia Sandu gafează cu plăcere. Şi partea proastă pentru ea şi respectiv cea bună pentru oponenţii ei e că atunci când gafează, ea persistă în gafe şi le duce până la capăt. Nu aşa cum au făcut unele partide de la Chişinău cu schimbarea… Gafe, care o vor transforma într-o pradă uşoară pentru toţi oponenţii ei politici, pe întreg eşichierul politic, de la dreapta la stânga.

LOVITURĂ dură pentru filiera lumii criminale ruseşti de la Chişinău şi exponenţii săi politici! Procurorii de la PCCOCS şi poliţiştii de la INI l-au reţinut pentru infracţiuni economice pe Andrei Gargalîk, administratorul hotelului de lux „Royal Park” din Valea Trandafirilor din Chişinău. Gargalîc este apropiat şi partener de afaceri al autorităţii criminale Grigore Caramalac, alias Grişa Bulgaru (cei doi fiind şi conaţionali, de etnie bulgară), care se ascunde la Moscova, lângă Renato Usatîi, ambii fiind căutaţi de Interpol.

Pentru că Balabolul cu siguranţă va încerca să infirme prietenia cu Gargalîc, cum a făcut-o anterior şi în cazul relaţiei sale cu Grişa Bulgaru, vedeţi contrariul, în imaginea reprezentativă, dar şi în celelalte poze, toate făcute la serbarea aniversării autorităţii criminale, care a avut loc în hotelul administrat de Gargalîc şi care îi aparţine lui Caramalac. De la serbare a fost nelipsit Gargalîc, dar şi Renato Usatîi, care ne zicea anterior că nu este prieten cu autoritatea criminală şi îl cunoaşte superficial pe Caramalac, acesta fiindu-i doar vecin la Moscova. Usatîi a pozat chiar alături de Gargalîc.

Pozele nu mint. Pozele nu pot fi balaboli…

Toată populaţia din Basarabia a ieşit ieri la protest! La parlament o mie de oameni, aduşi de prin sate de Vlad Plahotniuc, pledau pentru sistemul mixt de vot. Alături protesta, împotriva sistemului electoral mixt, o altă mie de oameni, aduşi şi ei de la Bălţi şi de prin sate, de Renato Usatîi (îl vedeţi mai sus pe adjunctul acestuia, Ciubaşenko, dansând la protest, pentru şeful său, valsul „Gingaşa şi tandra mea fiară”), Andrei Năstase şi Maia Sandu.

În acelaşi timp, sute de mii de moldoveni protestau transpirând la locurile de muncă, în birouri cu năduf din Chişinău, sau pe plantaţiile de porumb, pline de şi mai mult năduf. Aceştia protestează împotriva ambelor tabere, şi a celor care vor sistemul mixt, şi a celor care sunt împotriva acestuia. Da, da, corect am zis. Moldovenii protestează nu pro sau contra sistemului de vot, ci împotriva celor care sunt pro sau contra sistemului de vot, contra politicienilor!

Clasa politică s-a discreditat rău de tot în ochii moldovenilor. Atât guvernarea care trişează cu tot feluri de tertipuri ca să se menţină la putere, dar şi cei care o fac pe opoziţia, mai constructivă, sau mai puţin constructivă, pentru a reveni la putere, sau a se răzbuna pe Plaha pentru că a fost scoasă din cărţi. Cu toţii au ajuns să nu mai valoreze nimic în ochii moldovenilor, care acceptă să iasă la proteste, sau alte acţiuni de partid, doar dacă îi aduci şi duci cu autocarul şi le mai plăteşti câteva sute de lei deasupra. Mai mult, la plintă au ajuns în ochii moldovenilor şi ONG-urile, transformate în filiale de partid, de la guvernare sau opoziţie. Tot ce are implicare politică în Moldova a ajuns necredibil în ochii moldovenilor. Adjectivul şi adverbul „politic” au ajuns sinonime cu „discreditat”.

Unii blamează tinerii şi chişinăuienii, care au făcut ieri protestul lor, înrolându-se în tabăra celor care protestează împotriva ambelor tabere de politicieni, indiferent dacă aceştia transpiră în subsuori pentru întărirea lui Plahotniuc la putere, sau între picioare, pentru revanşa nănaşilor de la FrankFurt sau a refugiaţilor de la Moscova în faţa lui Plahotniuc. Eu nu îi blamez deloc. Ba chiar m-am înrolat şi eu cu plăcere în acest protest masiv, cel mai de amploare din cei 26 de ani ai acestui colţ de ţară. Şi încetaţi să acuzaţi tinerii şi lumea cu scaun la cap de indiferenţă faţă de procesul politic. Nu e indiferenţă. E implicare. Boicotul şi ignorarea sunt cele mai eficiente forme de implicare politică! E o formă perfectă pentru a protesta împotriva tuturor, a întregii clase politice, şi a corupţilor de la guvernare, şi a celor din opoziţie, cu batista pe ţambal şi chiloţii transpiraţi.

Ne acuzaţi de iresponsabilitate faţă de viitorul nostru şi al copiilor noştri?! Dar voi cum sunteţi? Cum vă pare când vă vedeţi acum, muuult după 7 aprilie 2009, în pozele de la protestele cu batista pe ţambal din 2015-2016, alături de colegul vostru de proteste comune Igor Dodon, împotriva căruia aţi ajuns să protestaţi acum? Cum vă vedeţi citind stenograma şedinţei parlamentului din 2013, în care se vota prima dată sistemul mixt de vot: „Domnul Tudor Deliu – Fracţiunea PLDM: Domnule autor, deci Partidul Liberal Democrat din Moldova va susține acest proiect de lege, dat fiind faptul că sistemul mixt a fost un obiectiv al Partidului Liberal Democrat, care a fost discutat cu alegătorii atît în primăvara și în vara anului 2009, cît și în toamna anului 2010 și a avut o susținere a alegătorului.”. Asta la doar câteva zile după ce votul mixt fusese aprobat unanim la Guvern, inclusiv cu votul ministrei Maia Sandu!

Deci, cine e mai iresponsabil, „dragi” politicieni şi afiliaţi ai acestora? Noi? Sau, totuşi, voi? Ce e mai iresponsabil, să protestezi cu batista pe ţambal împotriva lui Dodon, alături de Usatîi şi agentura de influenţă şi serviciile speciale ruseşti, sau să protestezi împotriva voastră, a tuturor? Da, ştim că vă vine greu să conştientizaţi asta. Dar noi nu mai credem în voi. În niciunul! Noi protestăm împotriva voastră! Şi suntem mulţi, suntem zeci, sute de mii şi milioane de moldoveni!

Deoarece am fost chemaţi la bis şi pentru că îmi plac provocările, am reuşit să-l conving pe Gherman Gorbunţov, eroul principal al filmului de 3 ore prezentat marţi de Renato Usatîi, să înregistrăm un nou interviu, la 6 luni de la precedentul, în care să analizăm blockbusterul în care cel supranumit „Bancherul Negru” este protagonist, să discutăm despre scenarist, regizor şi producător, dar şi despre personalul auxiliar, despre ale mele 12 mii de dolari şi cel mai INTERESANT, despre Ziua de Naştere a… Hackerului etc. Ah da, şi un CONCURS cu premiu consistent anunţat de la Londra! Vizionare plăcută! *Pentru cititorii mei care nu cunosc limba rusă am publicat mai jos şi stenograma interviului, în română.

– Domnule Gorbunţov, şi din nou bună ziua! Am fost chemaţi la bis după interviul nostru din toamnă. Se pare că eroul nostru principal a decis să ne provoace la un interviu repetat. Aţi văzut probabil, a avut loc o premieră mondială a unui film documentar de 3 ore, care toţi aşteptau că va fi despre Plahotniuc, dar s-a dovedit a fi despre Gherman Gorbunţov, care e erou principal. Şi respectiv nici pe mine Usatîi nu m-a uitat. Iată de ce vă propun să avem o discuţie liberă şi maxim de deschisă despre acest film. – Da, am văzut filmul. L-am privit în întregime, toate 3 ore. Puteai să mă previi că este prima încercare a domnului Usatîi de a filma un blockbuster de science fiction. Dar nu e Spielberg. Nu, nu e deloc Spielberg. – Alt nivel, da? – Nu i-a ieşit, da. Dar nu-i nimic. E prima încercare. Am privit până la urmă. Cred că telespectatorii au privit şi ei cu toţii primele 10 minute. Dar cred că era bine dacă îl filma ca pe un serial şi îl împărţea în 15 serii a câte 10-12 minute. Atunci l-ar fi privit toţi până la urmă. – Un fel de „Roaba Isaura” cu multe serii, da? – O să zic sincer, am adormit de câteva ori. Un science fiction foarte slab, slab de tot. – Dar este plăcut să vă vedeţi în calitate de erou principal? Nu ştiu, este prima dată pentru dvs. când sunteţi erou principal într-un film, sau aţi mai avut anterior aşa experienţă? – Desigur este plăcut să te vezi în calitate de erou principal. Dar subiectul este acelaşi. Toţi care sunt împotriva lui Renato sunt „kozioli” (jargon rusesc, băieţi răi), eu sunt un om… nu prea bun, „Bancherul Negru” sau cine mai sunt acolo. Din nou o grămadă de „fuflo” (jargon rusesc, aiureală). Iarăşi scoate aceste înregistrări neclare. Deci, un an a lucrat la asta. Renat, decât să bei mai bine te-ai ocupa de limba rusă puţin, ai învăţa cuvinte deştepte, măcar două. De ce prelungeşti să vorbeşti în limbajul tău suburban? Tu doar eşti viitor preşedinte de… ceva. – De ceva? – Dar vorbeşti la nivelul unui măturător moldovean. La ce bun? Şi iată. Impresii despre film nu prea am. Sincer. Momentele din film sunt toate la fel, nu se deosebesc prin nimic. Deci da, a fost un film. Vă mulţumesc, datorită străduinţelor dvs. l-am privit. – Bine. În privinţa filmului, despre momentul în care apare această anunţată aşa-numită bombă, discuţiile oamenilor dvs, consideraţi de Renato că ar fi foarte interesanţi pentru publicul moldovean. Pentru mine, care investighez această istorie şi vreau să aflu adevărul, mi s-a creat aşa o impresie că Usatîi a încercat să infliltreze un om în cercul prietenilor dvs. Care însă nu a fost primit până la urmă şi el a început împreună cu dl Petkov să deseneze aceste convorbiri false, şi despre mine, şi despre avocatul dvs. Şi în sfârşit domnule Gorbunţov, unde sunt cele 12 mii de dolari ale mele despre care e vorba în acele convorbiri? – Eu nu sunt sigur că împreună cu dl. Petkov. Pentru că dl Petkov este un om deştept. – Dar a apărut în teaserele la film… – Da, a apărut. Am văzut că a apărut, a fost nevoit chiar să mintă. Am văzut că nu-i place să mintă şi de asta nu prea i-a ieşit. Înţeleg că s-a implicat şi nu mai are încotro. Este un om deştept, deci puţin probabi că a fost scenariul lui. Scenariul său ar fi fost cu siguranţă mai deştept. Dar a fost atras şi este acolo, pentru că nu mai are încotro, pluteşte şi el în această barcă. Da, am fost sunat de multă lume, cu diverse propuneri de a-mi rezolva problemele, de a ne înţelege. Dacă sincer, încă nu am înţeles care din cei care au încercat să comunice cu mine a fost ăsta şi care au fost negocierile propriu-zise. Au fost mai mulţi. Eu îi trimit cu grijă pe toţi. Pe unii, care vin de la oameni buni, cu amabilitate, pe alţii, care se bagă – mai dur. Iată. Credeam că este unul din gentlemenii în căutarea norocului, dar s-a demonstrat că de fapt era un super-spion dotat şi trimis de dl Usatîi cu scopul de a-i organiza o nouă provocare unui om bătrân şi bolnav. Nu ştiu dacă i-a reuşit sau nu. Mie-mi pare că nu. Nu prea înţeleg ce am promis sau ce am făcut cuiva. Referitor la 12 mii din păcate n-o să vi le dau. Să mă scuzaţi. Dar puteţi să-i câştigaţi. – Aşa da. – Haideţi să facem un concurs pentru cel mai bun banc, cea mai bună caricatură şi cea mai bună glumă despre Renato Usatîi! Voi acorda câştigătorului un premiu. Haideţi, organizaţi un asemenea concurs în Moldova! Va ieşi interesant, cred. – Interesant. Deci, chiar după interviul nostru anunţăm un concurs pentru toţi internauţii? Super. Fondul de premii îl concretizăm, da? – După discuţie vom decide care va fi fondul de premii. Să vedem cui îi va ieşi mai funny. – Aş vrea totuşi să aflu părerea dvs. Doar cunoaşteţi probabil oamenii dvs, oamenii cu care comunicaţi. Dl Dmitri Melnikov, care apare în aceste discuţii, s-a încercat să-i fie infiltrat cineva? Aţi comunicat cu el după apariţia filmului? El a văzut filmul? – Dima este un om ocupat. Este un om respectat. Nu sunt sigur că este el. Desigur nu. N-a privit şi nici nu cred că va afla despre acest film. Nu cred că are timp de această producţie de categoria 3. – Dar fiţi de acord că e puţin probabil că este un om căruia i se poate fura telefonul sau poate fi uşor tras de limbă în asemenea discuţii, în privinţa unor lucruri care ţin de Moldova. În calitate de om care se ocupă de investigarea cazului, îmi este clar că discuţii directe cu dvs. nu prea au fost, dar au fost încercări de a desena nişte discuţii. Poate că omul a reuşit să-l provoace pe dl Melnikov cel mult la un mesaj. Desgur ar fi straniu dacă un om de un asemenea nivel în Rusia s-ar apuca să scrie atâtea mesaje pe WhatsApp unui om trimis de Usatîi. – Din ce am reuşit să văd, nici stilul de comunicare nu seamănă cu al lui Dima. Dima este un om inteligent, fizician. Este deştept, educat. Dima este un băiat bun, nu sunt textele lui şi nu e nivelul lui. Şi nici nu s-ar ocupa cu aşa ceva. Dacă ar fi vrut să mă ajute ar fi dat indicaţii avocatului, dar cu siguranţă nu s-ar fi apucat de asta el însuşi, cred eu. Nu voi spune nimic, nici de bine, nici de rău, dar Renato ar fi trebuit cel puţin să studieze omul mai întâi, ca să sune cel puţin apropiat de adevăr, măcar puţin. Dar de ce i-ar trebui asta lui Renat? Lui îi este suficient să zică, că toţi sunt răi. Cu atât mai mult că filmul n-a fost despre noi cu dvs, ci despre Plahotniuc. – S-a vrut să fie aşa. Dar a ieşit într-un final un film despre dvs. – Poate e doar un preludiu de 3 ore? – Deci, poate vor mai fi serii de 4 ore, probabil? – Da, poate filmul va avea continuare. Dacă omul este pasionat de science fiction, atunci asta poate fi serios, mulţi oameni şi-au ieşit din minţi din cauza science fictionului. Dar să fie sănătos. – Apropo de Plahotniuc. Nu vom face desigur avocatură, este un om care-şi poate permite avocaţi, dar ideea principală şi tot filmul este construit pe faptul că Usatîi are probleme din cauza dvs şi pentru că v-aţi înţeles cu Plahotniuc ca să vă ocupaţi dvs. cu ceea ce făceau anterior în Moldova ei cu Platon, cu spălarea banilor. Cum puteţi comenta? V-aţi înţeles cu Plahotiuc să spălaţi bani din Londra prin Moldova? – Am obosit să tot repet că printr-o bancă cu o circulaţie de cel mult 1,5 milioane pe zi nu puteau fi spălate 10 milioane pe zi. Dar ok, nimeni nu mă aude, nici nu trebuie. Mie tot mi-e indiferent. Dar este foarte simplu. Dacă ne uităm care au fost băncile de la Moscova şi care au fost băncile din Moldova, atunci ce treabă are Plahotniuc? A fost o schemă a stăpânilor lui Renato şi cel mai probabil a dlui Platon. Apropo, ca şi schema cu MEP GRUP. Renat, de ce minţi? Două şedinţe de judecată false la Sankt Petersburg. Care nici n-au avut loc. Doar nişte hârtii desenate ale judecătoriilor din Piter. Avocaţii doar au mers încolo şi au verificat tot. Nimic nu a avut loc. Tu doar ai povestit atât de frumos, că erau nişte datorii. Perfect, azi toată lumea cunoaşte că nu au existat niciun fel de datorii, că erau rămăşiţe de la Bank Invest, dar nici asta nu mai este important. Altceva este important, că tu acum încerci să arunci asta de pe tine pe alţii, dar chiar tu strigai, la televizor strigai, că „Eu!”. La telefon le strigai prietenilor tăi că „Eu i-am furat banca şi el nici n-a reuşit să înţeleagă nimic!”. Aşa şi a fost. Eu am înţeles totul când tu deja mi-ai furat banca. Ai furat-o şi ai furat-o. Până la urmă n-a fost ziua mea atunci. Nu-i nimic grav, Renat! Eu am supravieţuit. – Vreau să vă întreb, cum v-aţi simţit când v-aţi văzut killerul în film? O oră din film a fost despre Proca şi rudele sale. – Eu nu obişnuiesc să-mi amintesc de bătăile mele vechi din curte. A fost şi a fost. Au împuşcat şi au împuşcat. Este doar un pistol. Pentru mine killerul este doar un om care a fost trimis, o continuare a pistolului. I s-a zis să meargă şi să facă. Problema nu e în killer, problema e în tine, Renat. De ce i-ai zis să spună asta? Îmi este clar de ce i-a spus. Cum ai fi putut altfel să le demonstrezi prietenilor tăi mai mari? Hai să zic câteva cuvinte despre Renat. El povesteşte atât de multe despre mine, haideţi să povestesc şi eu despre el. A fost cândva un ciofligar moldovean. Se vede bine şi prin expresia feţei, şi după felul în care vorbeşte, şi după maniere, după aceste poveşti cu miliţioneri pe care le povesteşte. Nici măcar nu era un recidivist, da aşa, o… puşlama. Şi deodată sora acestei puşlamale se căsătoreşte cu un om bun şi respectat. Şi acest om respectat aranjează puşlamaua cârnăţar la RJD (Căile Ferate Ruse). – Îmi cer scuze, este vorba de preşedintele de onoare al Comitetului Olimpic al Rusiei, da? De acea istorie ziceţi? – E un om bun, nu vreau să-i dau numele. E un om bun şi respectat. Pur şi simplu un om bun şi respectat. Şi iată a devenit cârnăţar. Organiza frigărui, sau uneori livra fete. Şi brusc apare istoria din Moldova. Şi el s-a apucat. Şi aici la Renato au apărut primii bani. A început să zică, că trebuie de făcut asta, trebuie de făcut altceva, nu mai ştiu tot ce făcea. Şi apoi eu am plecat. Şi gata, istoria s-a terminat şi banii lui Renato s-au terminat. Nu mai avea unde să se mişte. Atunci Renat a decis să lege prin sânge această istorie. Şi a legat. A împuşcat în mine şi apoi a zis celorlalţi băieţi că nu are de gând să stea singur la puşcărie, că o să-i tragă pe toţi ceilalţi după el, deci trebuie cumva să se ţină împreună. Este o istorie standard, care şi-a avut efectul. În continuare la Renat a început viaţa bună, politica şi altele. De învăţat nu s-a mai apucat, vodka i-a plăcut mai mult şi cum a fost ciofligar aşa şi a rămas. Un ciofligar. Cam aşa. Iar acum în politică nu prea are succes, nu prea are ce propune, după bugetul filmului se vede că nimeni nu mai crede în el. 2% raiting. Minunat. Se pare că aici se termină cariera politică. Dar sunt multe alte ţări, Renat. – Dar el nu poate părăsi Moscova, Rusia. Omul are probleme cu Interpolul. A încercat să explice că tot din cauza dvs. şi a lui Plahotniuc nu poate ieşi. – Asta este temporar. Acum nu poate. Apoi va putea. În viaţa asta toate sunt temporare. Este Guinea Bissau, sunt multe ţări minunate unde te poţi manifesta. Mai ales că tu demult nu mai eşti moldovean. Demult nu mai iubeşti această ţară, doar te strâmbi şi mimezi. De fapt eşti laş şi fugi permanent dn ţara ta. Iată dl Petkov este un om onest. El crede în ceva şi merge înainte, dar tu nu, Renat, tu fugi permanent. Lasă Petkov să stea, lasă alţii să stea. Tu ai făcut prostii şi ai fugit. Şi mai departe îţi rămâne doar să strigi la toţi, că toţi sunt răi. Ei toţi sunt răi, şi aştia sunt răi, şi ceilalţi sunt răi. – Cel mai mare paradox în această istorie este că victima atentatului dă o altă versiune decât cea pe care cineva încearcă s-o impună societăţii. Eu cred că atunci când un om spune că nu, pe Gorbunţov a vrut să-l omoare altcineva, nu cel la care arată Gorbunţov este un paradox şi o obrăznicie supremă. – Nu este obrăznicie, este o încercare de a striga că nu el a făcut-o. Haideţi să fim oneşti. Să-l luăm pe dl Plahotniuc. Din câte cunosc, are 16-20 de ore lucrătoare în fiecare zi, multe afaceri, o sumedenie de interese, un băiat destul de eficient. De ce i-aş trebui? De ce să mă omoare? Ce s-ar schimba în viaţa? De ce să-mi fure banca? El are cea mai bună bancă din ţară. De ce ar avea nevoie de cea mai rea bancă? – Mai ales care nu mai există. – Exact. Apoi această istorie. Tu doar ai venit la bancă, Renat. Tu te-ai declarat stăpân. Ai încurcat totul, le-ai întors pe toate pe dos. Apoi ai abandonat-o, cum faci tu de obicei. Banca era bună. Capital statutar era suficient. Ea nici până azi nu are datorii faţă de nimeni, dacă nu greşesc. Şi chiar i-a ajuns bani să întreţină 3 ani funcţionarii care stau în ea şi mai fac câte ceva. Şi până acum sunt bani pentru salarii. Deci, o bancă plină de capital. Pentru că în Moldova nu putea fi altfel, mai ales la mine. Pentru că Emma se purta frumos cu mine, dar era permanent cu controale. – Să facem nişte concluzii. Deci, dle Gorbunţov, versiunea lui Renato, în care principalul martor este killerul, dl Proca, căruia el i-a plătit bani ca să spună în faţa camerelor că nu este el cel care a comandat asasinatul, ca să spună că nu el l-a pus să tragă în dvs, că a făcut-o la comanda unui alt om, nu corespunde adevărului? Deci, dvs. insistaţi la versiunea dvs, că totul s-a întâmplat altfel. – Eu nu insist. Eu sunt convins. În orice istorie trebuie să existe un sens. Plahotniuc s-a trezit dimineaţă şi a zis „Ia să-l omor eu pe Ghera!”? Şi s-a dus personal să se înţeleagă cu Proca? Ca să poată acum Proca să spună că Plahotniuc a comandat? Renat ar fi putut s-o facă, el iubeşte să se laude şi este prost, dar Vlad cu siguranţă nu este prost şi am impresia că niciodată nu se dă în spectacol. Acum strigă că nu el este hoţul, iată el este hoţul! Renat, tu nici n-ai putut aduna materiale compromiţătoare pe Plahotniuc. Tu pur şi simplu nu le ai. Ai doar cuvinte, că e un om rău. Şi este om rău pentru că te-a învins. Tu nu poţi pierde. – Probabil aţi observat că luni la Chişinău a fost gălăgie pe internet şi pe la TV-uri. Pe internet, probabil în cadrul acestei lupte au apărut nişte discuţii ale lui Usatîi. Sunt foarte interesante în primul rând e-mailurile apărute pe internet, trimise de către Usatîi şi lui Usatîi. Una din scrisori pare fi scrisă chiar de către dvs. Este o scrisoare scrisă la 21 martie 2014, pe care o adresaţi lui Usatîi şi în copie dlui Boris Uşerovici şi dlui Piotr Ciuvilin, care este fostul dvs. partener, dacă nu greşesc. 21 martie a fost a doua zi după aniversarea neplăcută a atentatului la viaţa dvs. Aţi scris cu adevărat acest mesaj, sau este un fake, cum spune Renato? – Dar care mesaj e, ce text era acolo? – „Domnilor Prieteni Parteneri…” – Gata, gata. Mi-am amintit. Atunci când i-am rugat să mă lase în pace. – Da, da, dvs. vorbiţi într-un limbaj necenzurat. Deci, s-a întâmplat cu adevărat? – Da, a fost. Eu le-am scris la toţi trei şi le-am zis să mă lase-n pace şi că ajunge. Iată… – Este piesa de Igor Nikolaev, Deni Rojdenia (Ziua de Naştere)? – Da, este Igor Nikolaev, Deni Rojdenia. – Este cu aluzie la atentatul la viaţa dvs? Este umor negru? – Eu le-am scris că azi e ziua mea de naştere, eu doar acum am două zile de naştere… – Da, în răspuns chiar le mulţumiţi pentru acest cadou, că acum aveţi două zile de naştere. Foarte interesant. Iese că aţi confirmat chiar acum că hackerii cu adevărat au spart cutia poştală a lui Usatîi, renato2003@mail.ru, cu adevărat acest schimb de mesaje a avut loc? – Da, a fost. – Foarte interesant. Luni în conferinţa de presă Usatîi a spus că totul este aiureală şi totul este fals şi dacă cel puţin un mesaj din cele scurse pe internet este adevărat, el este gata să răspundă penal pentru aceste infracţiuni. – Eu am scris această scrisoare. Este scrisoarea mea, este adevărat. Şi am primit răspuns de la el, acea piesă. Chiar am găsit-o şi v-am pus-o. Nu este adevărat doar că este gata să răspundă penal. Cu siguranţă nu e adevărat. Cred că nu este gata. Va spune tot ce doriţi, dar nu va răspunde. – Credeţi că îşi va confirma porecla Balabol, care i-a fost dată la Chişinău? – Este apropo destul de moale şi inofensivă. Şi îl descrie foarte bine şi exact pe Renat. Cred că e un nume moale şi prietenos. – Cel puţin, dacă nu va răspunde pentru cuvintele sale, nu doar moldoveanul Slava, cum m-a numit el în acele fake-uri, dar toţi moldovenii vor vedea încă o dată, vor mai avea o confirmare că aşa şi este, că e un Balabol. – Renat în genere nu poate spune adevărul. Eu am impresia că el minte şi când se salută. Am început să mă îndoiesc chiar că îl cheamă Renat. Este el oare Renat? – Încă un mesaj pe care hackerii l-au scurs pe internet şi care este foarte interesant pentru investigaţia mea, este unul expediat de Renato Usatîi de pe aceeaşi cutie poştală, renato2003, aceluiaşi Boris Uşerovici, despre care aţi vorbit în interviu. În anexă la mesaj este ataşat dosarul penal instrumentat în 2014 pe faptul spălării banilor de către Platon, Laundromatul şi comisia rogatorie expediată de procuratura moldovenească în adresa procuraturii de la Moscova. Este şi aici un moment foarte interesant. În cazul în care acest mesaj este adevărat iese că Usatîi se interesa de soarta acestui dosar penal şi mai este foarte interesant şi cum a ajuns la el acest dosar. Şi îl expediază dlui Uşerovici, care după cum ştim la acel moment era adjunct al consilierului directorului RJD, al dlui Krapivin. – Odată ce a fost expediată, această scrisoare a însemnat: „Tată, ne-au prins!”. Pur şi simplu asta însemna. „Tată, pregăteşte-te, suntem terminaţi. Ne-au prins!”. Ştii cum e? Ghipsul se scoate, clientul fuge. Da Renat, iată aşa v-au prins. Şi v-au prins bine. Nu ştiu cum, nu ştiu cum s-a întâmplat, dar v-au prins. Este o istorie care nu ştiu dacă te va viza personal, dar ştim cu toţii că a fost aşa istorie. Şi bine ai făcut că ţi-ai pus la curent „tatăl”, că s-a întâmplat şi v-au prins. Şi băncile din schema asta erau tot ale voastre. Desigur ai putea arunca acum vina pe altcineva, pe cine vrei tu, dar din păcate cred că va fi complicat. – Deci, consideraţi că este un mesaj adevărat? Cel puţin luând în consideraţie relaţiile lui Usatîi cu domnii Uşerovici şi Markelov, despre care aţi vorbit în interviu? După cum spuneţi, aceştia sunt „tatăl şi mama” lui. Deci, admiteţi că sunt legaţi, Usatîi, Platon şi spălarea banilor prin Moldova? – Desigur. Desigur sunt legaţi. Prin bănci se vede totul. Ale cui sunt băncile? La Moscova sunt multe bănci, dar în această schemă lucrau doar câteva. Din acestea 70% îi aparţineau lui Uşerovici, respectiv stăpânului domnului Usatîi. – Din investigaţia Novaya Gazeta – OCCRP reiese că stăpânul domnului Usatîi, cum l-aţi numit dvs, a participat în mod direct la spălarea celor 24 de miliarde de dolari prin Moldova. – Nu am investigat eu şi nu voi afirma. – Dar în investigaţie figurează numele lui Aleksey Krapivin, fiul şefului dlui Uşerovici. – Aleksey Krapivin este un tânăr pe care acum se aruncă tot. Pe el îl fac director de companii, pentru că el are încredere în nenea Borea şi nenea Valera. – În contextul acestui mesaj iese că şi Usatîi a fost implicat, cel puţin a trimis dosarul penal dlui Uşerovici. Domnule Gorbunţov, a fost foarte interesant, mai ales partea a doua a interviului nostru. Cred că nu-i vom încărca pe bieţii moldoveni cu încă un material de 4 sau 3 ore, deşi cred că le-am umple mult mai interesant decât a făcut-o Usatîi. Dar ne vom întoarce obligatoriu la adevărul nostru, spre care tindem cu toţii împreună cu Usatîi, cu Renato. Vreau să vă mulţumesc din numele meu şi al cititorilor blogului meu pentru că aţi găsit timp ca să facem lumină în acestă istorie încurcată. În opinia mea ne apropiem de momentul culminant. Şi desigur investigaţia mea mă obligă să revenim curând la o nouă serie, la un nou interviu. – Bine. Mulţumesc. – Mai ales că trebuie să ne întoarcem şi la tema concursului pe care l-aţi anunţat. – Desigur. Haideţi să discutăm după interviu bugetul şi organizaţi un asemenea concurs. Cred că va fi vesel. Este o idee bună. – Mulţumesc mult, domnule Gorbunţov! Să aveţi sănătate în primul rând şi puteri ca să treceţi peste momentele grele, dar şi cele vesele şi comice. – Puterea e în Adevăr!

Un material despre parcursul lui Grigore Petrenko, un propagandist şi agent important pe frontul războiului hibrid dus de Rusia la Chişinău, împotriva românilor şi Occidentului. De la naţional-bolşevismul rusesc, Partidul Comunist, comsomol, Voronin, Tkaciuk, pregătirea diversionistă în sânul serviciilor speciale de la Moscova, organizaţia extremistă AntiFa, promovarea separatismului din Moldova şi Ucraina şi colaborarea cu separatiştii din Donbass (de la proteste organizate în faţa ambasadei Ucrainei la Chişinău şi până la apariţii la televiziunile şi portalurile online ale separatiştilor din Donbass), încercările de destabilizare a societăţii din Moldova şi diversiunile împotriva instituţiilor de drept de la Chişinău şi până la noua misiune a diversionistului, primită din Rusia, infiltrarea în rândurile societăţii civile, în calitate de activist civic. Mulţumesc tuturor prietenilor care au pus umărul ca acest material să apară în format video! Vizionare plăcută!

Ieri a fost prezentat cel mai mare sondaj realizat vreodată în Moldova, pe un eşantion de 12322 persoane, respectiv cu cea mai mică marjă de eroare. Comandat şi plătit de PD, dar realizat de Lake Research Parners, unul din liderii în domeniul cercetărilor sociologice din SUA, în comun cu IMAS, unul din liderii în domeniu din România şi Moldova.

Respectiv, deşi plătiţi de Plahotniuc şi PD, direct interesaţi de unele cifre din sondaj, atât românii de la IMAS, dar mai ales americanii de la LRP nu cred că şi-au pus la bătaie imaginea şi autoritatea, care a existat până la şi va mai exista mult după Plaha. Cel puţin până la prezentarea, ca în instanţa de judecată, a unei contraexpertize, a unui sondaj la fel de reprezentativ şi la fel de notoriu de către oponenţii lui Plahotniuc, rezultatele studiului vor fi unele de referinţă.

Deci, 61% din moldoveni îşi doresc schimbarea sistemului electoral (vezi imaginea reprezentativă), de la cel actual, la unul mixt sau uninominal. Respectiv, 40% din moldoveni vor uninominalul, 17% – mixtul, iar 35% vor păstrarea actualului sistem electoral (vezi imaginea).

Probabil rod al campaniei ample de promovare în media lui Plahotniuc, semănată în solul fertil al eternei dorinţe de schimbare a moldovenilor, iniţiativa legislativă de schimbare a sistemului electoral a fost legitimată şi motivată, inclusiv în faţa SUA şi UE. Acum, Maia Sandu, Andrei Năstase şi partenerii din „societatea civilă”, care se opun iniţiativei, au de înfruntat nu doar pe autorii iniţiativei, dar şi pe cei 61% de moldoveni care o susţin. Năstruşnică sarcină, pentru orice politician.

În coraport cu cifrele sondajului referitoare la preferinţele moldovenilor în materie de partide politice:

Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM) – 39%; Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) – 15%; Partidul Democrat din Moldova (PDM) – 8%; Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (PPDA) – 6%; Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) – 6%; Partidul Nostru (PN) – 4%; Partidul Liberal (PL) – 2%; Partidul Popular European din Moldova (PPEM) – 2%,

care păstrează trendul ultimelor sondaje făcute publice, avem un răspuns clar la întrebarea ce avem de făcut ca să păstrăm cursul cu paşi timizi spre România şi UE, respectiv ca să îndepărtăm riscul revenirii pe orbita de influenţă a Rusiei. În beneficiul sau în detrimentul lui Plaha, întrebare care devine pentru societate una ridicolă în raport cu riscurile, în cazul păstrării actualului sistem de vot, cifrele sondajului arată că partidele românofobe şi pro-ruse (PSRM + PCRM + PN) obţin uşor majoritatea la alegerile din 2018. Dacă luăm în calcul trendurile, înţelegem că lupta în perspectiva alegerilor din 2018 în actualul sistem electoral se mai poate da doar pentru/contra unei majorităţi constituţionale pro-ruse în parlament.

Or, PAS+PPDA se pot bate în perspectiva alegerilor din 2018 doar pentru un plus de câţiva deputaţi în opoziţie parlamentară, pe care i-ar putea pierde în cazul schimbării sistemului electoral din cauza prezenţei slabe în provincii. O alianţă pro-europeană cu PD, care şi pe fond sună aproape imposibil, nici măcar teoretic nu va putea obţine majoritatea parlamentară, or Plahotniuc va putea să-şi asigure pe pârghiile administrative un maxim de 15%. Deci, toată bătaia ăsta pe schimbarea sistemului electoral e doar pentru un plus de 4-5 deputaţi în plus pentru PAS+PPDA în opoziţie?! Neghioabă miză! Dacă PAS+PPDA va căştiga un plus de 4-5 deputaţi în cazul păstrării actualului sistem de vot, Moscova va câştiga 65!

După cum scriam recent, unii politicieni de la Chişinău au afişat terorismul în calitate de metodă de luptă politică, şi-au prins centurile de kamikaze la brâu şi împing Chişinăul spre reeditarea anului 2001, fiindu-le într-un loc de consecinţe asupra populaţiei acestui colţ de ţară. Sper ca măcar partenerii Occidentali, Bucureştiul, Bruxelles-ul şi Washingtonul să reuşească să le bage minţile-n cap, sau să-i neutralizeze.

Trebuie să se întâmple, cel puţin luând în calcul cele mai optimiste şi de luat în calitate de trend pozitiv cifre din sondajul LRP-IMAS: 24% din moldoveni sunt pentru ReUnirea cu România şi 18% vor aderarea Moldovei la NATO! Dar dacă mai combatem, în sfârşit, propaganda rusească, în câţiva ani cât va fi?