Ei râdeau de mine și-mi ziceau: nu fi proastă, ești tinerică, du-te la vreo nuntă, prinde-te în horă. Da’ eu de mititică îl aveam pe Duhul Sfânt în suflet. Fugeam de ei și mă ascundeam în biserică. Veneau pe urma mea, dar eram tânără și iute la picior. Când le auzeam pașii, mă făceam nevăzută în pădure sau mă pitulam în tufiș. Așa scăpam… Am avut și un ghiavol în familie. Frate-miu, Dumnezeu să-l ierte, că era comunist. Îmi venea să-l omor cu mâinile mele câte necazuri mi-a făcut. Dar m-am rugat și mi-am zis așa: „Doamne, tu cum ai răbdat pentru păcatele noastre, așa am să răbd și eu pentru tine”. După ce a murit îl vedeam în fiecare noapte în vis, până când într-o noapte s-a arătat în straie curate și a strigat așa, cu putere: „Tu-do-ra”, și am înțeles că rugăciunile mele au fost auzite și s-a eliberat de păcat.