Mi-a cazut azi ochiul de sticla,
a alunecat pe podeaua din bucatarie
si s-a spart.
Nu s-a imprastiat in mii de cioburi,
precum crezi,
S-a scurs cum se scurge caldura din ninsoare
si a ars.
-Eu nu ti-am cerut sa cazi din mine,
ochiule de sticla.
M-am pricopsit acum cu-n ochi impaienjanit,
o mana inclestata si un infinit
in care speram.
Finitul meu se dezintegreaza in tacere,
nu indrazneste,
bietul,
Sa-ti sopteasca.
Nu are buze, solduri sau picioare,
din crestet pana-n talpi e tot o floare.