Fără așteptări, fără căutări, dispusă spre noi începuturi – trăiesc. Îmi merg drumul cu o împlinire sufletească rar întâlnită, conștientă de simplul fapt că fericirea are să vină în momentul necesar. Nu pretind la un om pe care să-l preiau drept pernă și mereu să mă plâng, nu pretind la cineva perfect, la cineva care este dator să mă facă să radiez sau să aibă grijă de mine ( sunt fată mare, și singură o pot face). Nimeni nimănui nu îi este dator cu nimic! Pretind doar la o egalitate, căci e divin să iubești în mod egal, reciproc.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI