Era sfârşit de iarnă. El şi Ea alergau de mână, îngheţaţi. Au intrat în bloc. El a rezemat-o de perete şi a sărutat-o.  Era unul din acele săruturi care îţi încălzeşte şi vârful degetelor de la picioare. L-a cuprins şi şi-a trecut uşurel mâinile reci pe sub hainele lui.  Zâmbeau, pentru că doar el putea să o încălzească aşa. El se îneca în ochii ei albaştri. Erau la fel ca marea. Marea care te iubeşte aşa cum eşti.