Nu există zi lăsată de la Dumnezeu ca sinaxarul Bisericii să nu exclame: „Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic… care cu moarte sfântă a slăvit pe Dumnezeu!”. Citim puţinele cuvinte despre pătimirea şi alegerea de a muri ale unui om. Parcă de atâţia mucenici ni s-a dat şi gura să-i enumerăm, fără să ne mai impresioneze. Ni se pare ceva obişnuit ca cineva să renunţe la tot, implicit şi la viaţă, pentru Hristos. Îi cinstim pe mucenici şi ne rugăm lor, le aducem slujbe şi acatiste dar, când vine vorba să renunţăm la strană, la scaunul nostru din biserică, la pernuţa pentru genunchi şi la alte lucruri care ţin de spaţiul nostru personal în biserică, ne zburlim: „EU am donat bani pentru acestea!”.
(more…)