Aveam cel mult zece ani. Regele de pe celălalt ţinut era invitat la prânz în casa regelui de pe ţinutul meu. Nu ştiu de ce oamenii îl priveau temător pe tata. Era rege, dar tot din oameni. Eu şi frate-meu mai mare, întorşi dintr-o călătorie lungă, a trebuit să fim ascunşi, pentru că exista un misterios pericol legat de noi şi regele roşu. Roşu pentru că asta era culoarea oamenilor lui. Noi eram zişii negri.