Comenteaza
Cuvinte similare în cehă și română
N-o să credeți că o zice cineva care locuiește în Cehia, dar adevărul e că limba cehă nu mi-e atât de dragă ca celelalte limbi pe care le-am învățat pe parcursul anilor. Astfel, nu am fost niciodată motivată să o învăț, chiar dacă mă aflu la Praga de aproape doi ani.
Recent, a trebuit să merg în România, iar acolo am întâlnit un prieten care avea să îmi dea ceva - un dicționar român-ceh de cuvinte similare. "Așa e mai aproape de limba care-ți place". Inspirată de această cărțulie, am decis să dedic o postare și acestei limbi, în mod special cuvintelor care se aseamănă cu unele din română, o limbă latină, dar vă voi face cunoștință și cu un cuvânt care îmi place foarte mult.
Deci...
Citind micul dicționar, am ajuns la pagina cu labuť și am rămas uimită de ce am aflat. Știam de Bila labuť, un centru comercial cunoscut aici, dar niciodată nu m-aș fi gândit că în traducere asta înseamnă, de fapt, lebădă. Încă mă mai întreb cum poate lebăda să fie exprimată în cehă de acest cuvânt oarecum dur pentru mine - labuť .
Dar să trecem la un cuvânt mai drăguț, cel care am zis că îmi place tare mult. Miminko în cehă înseamnă bebeluș. Nu-i așa că sună minunat? Miminko.
Dragoste (în română) și drahota (în cehă) au aceleași origini slave, dar sensuri diferite. Drahota în cehă înseamnă scumpete, iar în expresia dělat drahota - a face nazuri.
Trh - încearcă să-l pronunți! Nu-i chiar ușor, nu? Trh din cehă seamănă foarte mult cu varianta română - târg, și, de fapt, au chiar același sens.
Ca și în cazul anterior, cârtița cehă, krtek, seamănă foarte mult cu varianta română, dar având mai puține vocale în cehă, la prima vede sperie un pic.
Pe final, să vă fac cunoștință cu două perechi interesante de amici falși în română și cehă. Strop și sud - se scriu la fel în cehă, dar au sensuri diferite decât în română. Strop în cehă e tavan, iar sud e... butoi!
Știi și alte cuvinte interesante în cehă? Nu ezita să mi le spui și mie în secțiunea comentarii.
9 lucruri și expresii interesante pe care le-am descoperit în limba swahili
De când am lucrat într-un oficiu la Universitatea din Verona câțiva ani în urmă, m-am îndrăgostit de limbile de origine africană datorită la doi colegi foarte interesanți din partea aceea de lume. Cursuri gratuite de limbi africane sunt foarte puține online, iar zilele trecute am avut bucuria de a găsi o carte de gramatică a limbii swahili, pe care am răsfoit-o de la prima până la ultima pagină. Limba swahili este atât de diferită de toate limbile pe care le vorbesc încât frumusețea ei mi se pare înzecit specială!
Citind și răsfoind cartea, am descoperit o mulțime de lucruri interesante și surprizătoare (cel puțin pentru un vorbitor de limbi de origine latină și slavă), așa că am decis să le adun împreună, pentru cei care sunt înebuniți de limbi străine, exact ca și mine. Sunt curioasă ce-o să aveți de zis!
Dar înainte de a începe, aflați că limba swahili este o lingua franca a regiunii Marilor Lacuri Africane și a altor părți din Africa de Est și de Sud-Est, iar numărul estimat de vorbitori ajunge la 100 milioane!
1. În multe limbi de origine africană, inclusiv și în limba swahili, timpul este exprimat cu ajutorul unui cadru de 12 ore, atât cât durează o zi, dar și o noapte. Astfel, ora 7.00 este numită prima oră a zilei - saa moja asubuhi, în timp ce 19.00 este prima ora a nopții - saa moja usiku. Așadar, nu există ora nouă dimineața, ci-i spui - a treia oră a zilei.
2. Verbele în limba swahili pot fi reduplicate pentru a evidenția ceva anume, în dependență de context și de modul în care este realizată acțiunea. De obicei, reduplicarea exprimă o repetiție sau un mod de a împlini acțiunea - încet/repede. De exemplu:
busu = a săruta,
busubusu = a săruta repetat, încet.
3. Ua la waridi înseamnă prietenă/iubită, dar nu-i tot! Absolut surprinzător mi s-a părut al doilea sens al acestui cuvânt - roză. Adică și iubita, și floarea se ascund sub același cuvânt.
La fel de frumos mi s-a părut și cuvântul pentru iubit/iubită în general - mahabubu.
4. Swahili are un cuvânt speciale pentru femeile care sunt soții aceluiași bărbat - wakewenza.
5. Zilele săptămânii în limba swahili sunt numite în baza orarului de rugăciune în religia musulmană. Vinerea la ei este ziua principală pentru rugăciune, așa că este numită ultima zi a săptămânii - ijumaa, literar tradusă ca ziua a șaptea. Sâmbăta este ziua întâi - jumamosi. Duminica este jumapili, ziua a doua, și tot așa mai departe.
6. Tinerii salută o persoană mai în vârstă cu expresia: Shikamoo. În traducere exactă înseamnă: Vă ating picioarele. Persoana mai în vârstă răspunde cu Marahaba, adică - Sunt copleșit.
7. Tot la ei am găsit trei proverbe care mi s-au părut foarte interesant construite și gândite.
Mtu ni watu. (Lit. Un om este oameni.) - Și construcția în sine, și la nivel de vocabular mi se pare extraordinară. Proverbul zice că avem nevoie de oameni pentru a reuși să trăim cu adevărat în lumea asta. Fără oameni, nici noi nu mai suntem.
Haraka haraka haina baraka. Varianta românească o cunoaște toată lumea - graba strică treaba, dar felul în care se pronunță în limba Swahili e foarte special.
Hasira hasara. (Lit. Mânia este o pierdere.)
8. Wifi înseamnă cumnată.
9. Adăugând litera U sau O la unele verbe, acestea capătă sens opus. De exemplu, funga înseamnă a închide, dar fungua înseamnă a deschide.
Pe final, vă las mai jos câteva cuvinte care mi-au plăcut în swahili:
Karibu - bine ai venit, ramani - hartă, mji - oraș, kijiji - sat.
Baba - tată, dada - soră, kaka - frate.
Paka - pisică, simba - leu.
Vita - război, kahawa - cafea.
Bibi/mke - soție, mume - soț, mlima - munte.
de-or veni fulgii să le-astupe!foșnetul de frunze din mine
sună plăcut așezat
în cuvinte
dar când sufletu-mi
nu mai poate vorbi
foșnetul de frunze din mine
e mai apăsat
mai trist
mai viu
decât ochii închiși
să nu vină furtuna
Aylin era ca o frunză de toamnă
când lumea-i lăuda haina groasă
de iarnă
primită cadou
pe malul mării
sub primii fulgi de noiembrie
ea își zicea că-i bună pentru înec
că-i grea
și-o s-o ducă la fund
mă rog să plouămă rog să plouă
atunci când plouă în mine
ca să pot da vină ploii
şi să-mi spun poveşti
pe care le cred numai copii
'nu s-a schimbat nimic
din ziua
când eram fericită'
să plouă
ca să nu-mi citească ei
durerea care-şi face drum
pe obraji
ca o cascadă de munte
şi să rămână aşa...
hoinară
sus în pădure
cu rucsacul în spate
tè senza zuccheroricordi ancora come ti scrivevo poesie d’amore
e solo tu sapevi cos’era la farfalla bianca e l’erba
eri così fiero di te che d’un tratto hai deciso di
leggere tutto quel che scrivo
e io non volevo questo
perché a volte ti uccidevo
a volte mi facevo nuovi amanti
e mi chiedevi chi è Sasha o chi è l’altro
finché un giorno mi hai detto che sei geloso
di questi uomini
inventati da me, amore!
e hai iniziato a leggere diversamente
ricordi ancora quando ci hanno detto che ci somigliamo
e come ci ha bestemmiato la vedova bianca
sui gradini della chiesa
amore
così mi sono abituata a chiamarti nella poesia
e forse sempre per questo ho creduto di amarti
tu hai mai visto com’è l’amore?
ventuno non è lo stesso
se scambi due con uno
Traduzione - Vera Gajiu
ninna nannadomenica sera
quando
gli uomini radunnati
in
stormi di uccelli
cercano di dormire
papà ti invita ad
una passeggiata
ti prende una coca dal chiosco
e salite
su
dove senti come il treno ti
passa
sotto le suole
bevi la coca impaurita
tutto ciò che ti è successo di
bello
e strano
è stato al bordo di un ponte
sorseggi dalla cannuccia
come
un
bimbo
ma non lo sei più
- ti accorgi quando
papà
ti racconta
del giorno
quando
ha voluto porre fine
ai suoi giorni
la sfârşit de iarnăbunicu-i un magician
care s-a lăsat de trucuri
şi de poezii
când îi trecem pragul
sau închidem poarta
bunicu zâmbeşte cu lacrimi în ochi
ca un om de zăpadă
cu un zâmbet aşezat ca să arate bine
chiar dacă afară se face
primăvară
şi e soare
lia e una linea retta
lia aspettava da lunedì mattina
la sua stupenda solitudine
entrare dalla porta di legno del secondo piano
e quando la luce chiudeva le palpebre
ogni venerdì sera
non ha mai dormito nel suo letto
il divano della cucina che dava sulla strada
le teneva le mani e le parlava degli altri
ma il divano non era a casa
e nemmeno lei era a casa
e lei non gli parlava in italiano
e lui non le parlava in rumeno
lia aspettava impaurita che dalla porta di legno
entrasse il nero che fuma marijuana dietro l’angolo
e che avrebbe voluto palpeggiarla ogni volta che
la vedeva
finché non ha più amato le linee rette
né tantomeno i segmenti
anzi, no! mai i segmenti
ed è perché non le piacciono i segmenti
che teme la morte
su ritmi di blues
ascolta oggi i silenzi da un’altra stanza che
non le parla in rumeno
i silenzi da una stanza nel
centro del mondo
perché dovunque si trovasse
sarebbe lì il centro del mondo
e lia ha bisogno di assoluto
e vorrebbe addormentarsi
ma perché questa notte è una linea retta
la spaventa il punto
non le basta più l’aria
le sono finite
le solitudini piane
Testo originale in rumeno QUI.
Traduzione: Vera Gajiu
; şi dusikBună, ce mai faci;
În limba greacă pe post de semn al întrebării se foloseşte ;
Astfel, întrebarea Ce faci? arăta aşa: Ce faci;
În timp ce scriu asta îmi vine în minte Fukaeri a lui Murakami. Fata dă întrebări cu ton enunţiativ şi cred că asta o face într-un fel specială.
Mă iubeşti;
Dusik
Am făcut chimie cu Adrian. Azot în română sună foarte serios, dar în cehă nu prea.
Dusik. Oxid dusika.
non scriverò più su di noicaro mio
sono una bugiarda
tutte le banalità
le scrivo
in una tempesta
quando ti amo
ti soffocco
quando ti odio
ti amo ancora di più
continuo a nutrire i boccioli
sempre con dei sogni
e fioriscono in
una tristezza o uno splendore
struggente
caro mio
non prometto
n-o să mai scriu despre noidragul meu
sunt o mincinoasă
toate banalităţile
le scriu într-o furtună
când te iubesc
te sugrum
când te urăsc
te iubesc şi mai mult
tot hrănesc mugurii
cu
visuri
şi înfloresc dureros de
trist
sau frumos
dragul meu
nu promit
sunt un măr crudîmi place să-l văd
cu picioarele încrucişate
şi ochii pe mare
e primăvară târzie
şi nu m-am copt bine
dar fructele verzi
îl înnebunesc
mă ia de pe fereastră
cu degete de pianist
şi muşcă
e întuneric
alunec în stomac
dar zici că-s o copilă
fericită în câmp
dragostea asta are numele morţii
îl iubesc
şi nu mă supăr
moartea asta e dulce
(poezie inspirată de Mari din "Hotel Iris" de Zoko Ogawa)
CLIPA noastră
Pe la vreo 15 ani visam să fiu publicată în Clipa, dar îmi era frică că textele mele nu vor fi acceptate.
Clipa era pentru mine (şi este!) cea mai bună revistă de cultură şi literatură de la noi din ţară, aşa că atunci când mi-am văzut prima dată poeziile publicate în revistă, mi-am zis ferm convinsă - "deci nu scriu atât de rău!"
Acum, cam 7 ani de atunci, fac parte din familia Clipei şi vă invit să citiţi un nou articol semnat de mine în rubrica Sensuri giratorii - click aici.
Nu pierdeţi articolul Victoriei Colesnic despre situaţia actuală din ţară - "Tolerez, deci nu-mi pasă" şi nici sfaturile Victoriei Mărgineanu referitor la concizie şi esenţe tari, text în care menţionează povestioara mea preferată a lui Hemingway: For sale: baby shoes, never worn.
Întreaga revistă o puteţi găsi AICI. Poezie, proză, eseuri, recenzii şi... ceva mai nou! Rebusul literar creat de Ion Mihai Felea e o adevărată provocare. Spre ruşinea mea, eu încă nu am reuşit să îl rezolv. Poate o faceţi voi? Dacă aţi desluşit misterul imaginilor trimiteţi răspunsurile voastre pe
e-mailul:
clipa_siderala@yahoo.com, iar Clipa vă premiază cu un set de cărţi! Baftă!
... iara dacă sunteţi inspiraţi şi vreţi să împărtăşiţi cu ceilalţi iubitori de frumos creaţiile voastre, Clipa aşteaptă textele voastre la aceeaşi adresă: clipa_siderala@yahoo.com.
Lectură plăcută!
Jurnal din Praga (2)
Crescut din valuri
Niciodată nu m-aş fi gândit că un oraş ar putea să mă impresioneze atât de mult prin relief. Iar când spun relief îmi aduc aminte de lecţiile de geografie care nu-mi plăceau, deşi aveam o profesoară tare bună.
Praga parcă ar fi aşezată pe valuri pietrificate de apă. Acum vezi oraşul de sus. La capătul celălalt al străzii eşti jos şi pare că te scufunzi. Undele stradale îmi dau o senzaţie pe care nu am mai trăit-o niciodată. Corpul pierde din greutate. Eşti încă pe pământ, îl simţi sub tălpi, dar nu ca un suport. Pământul te împinge uşurel ca să te facă să crezi că zbori.
Când merg cu tata în maşină, senzaţia se intensifică, pentru că distanţa dintre un capăt de stradă şi celălalt e parcursă într-un timp mult mai scurt decât la pas.
Ni hao ma?
Mâine am exact o lună de când lucrez la un hostel în centrul oraşului. De atunci mi s-au întâmplat zeci de lucruri frumoase şi am întâlnit oameni extraordinar de interesanţi.
Când am organizat degustare de bere prima dată şi i-am umplut paharul lui Daisuke, japonezul zâmbăreţ mi-a spus în română: "Mulţumesc!". Mi-am dat seama atunci cât e de frumos când un străin te surprinde răspunzându-ţi în limba ta, aşa că la următorul eveniment, m-am adresat unei fete din China în limba ei. Puţinele cuvinte şi expresii care mi-au mai rămas în cap după două lecţii de chineză în Polonia, au lăsat-o pe Erika cu gura căscată.
O nimica toată
Tânărul care a venit pe motocicletă din Coreea de Sud nu a vrut să-i dau indicaţii pe harta gratuită pe care o dăm la check-in. Punct.
Să cred în semne?
Paolo a venit dintr-un sătuc de lângă Veneţia tot pe motocicletă. I-am spus că tocmai am terminat facultatea la Verona. El a făcut serviciu militar exact acolo!
Şi ţie bună
Olga, o fată din Rusia, călătorea singură. Mi-a spus că are rude la Bender şi la Cimişlia. Deşi i-am zis că vorbesc rusă, mi-a vorbit doar în engleză. Am întrebat-o dacă ştie ceva în română. Da, bună ziua.
Povestea cu Erika nu s-a terminat
A stat în Praga vreo zece zile. Într-o seară m-a întrebat unde ar putea să iasă. Eu tocmai terminam lucrul, aşa că am mers împreună la un pub care îmi place tare mult. Câteva ore mai înainte, la hostel ajunsese şi un băiat din Taiwan. Avea o conferinţă în altă ţară şi, cu această ocazie, făcea un tur al Europei. Venea de la Berlin. Erika l-a luat cu noi.
Când am intrat în pub, Yoming a avut o surpriză de care, probabil, eu şi Erika am fost mai surprinse. A reîntâlnit doi băieţi din California pe care îi cunoscuse la hostelul din Berlin. Cu ei la masă stătea şi un bărbat de vreo 50 de ani din Germania. Am vorbit cu el despre politică, cehi, ţări şi despre bere. Călătorea singur.
Erika mai avea aproape jumătate de bere când am decis să mergem pe marginea râului. I-am spus atunci ganbei în chineză şi n-a mai avut scăpare.
Partea care pe mine m-a surprins (nici plăcut, nici urât) a fost la final. Am petrecut-o pe Erika şi Yoming până aproape de hostel. Erika m-a înbrăţişat la despărţire şi m-am gândit atunci să-l salut şi pe băiat. M-am apropiat să-l cuprind, iar el a stat ca o stană de piatră, fără să facă o mişcare. Mi-am amintit în momentul acela despre lecturile de la universitate referitor la comportamentul oamenilor în diferite culturi şi cum acesta influenţează chiar şi felul lor de a vorbi. Am făcut o greşeală.
Jurnal din Praga (1)
Din dragoste
Duminică dimineaţă la 6 am ajuns la Praga. După o noapte aproape nedormită, la 11 am ieşit să-l ducem pe Adrian la noua lui profesoară de cehă (care nu avea cu frate-meu nicio limbă în comun, decât un pic de rusă), aşa că tata a avut o idee genială chiar înainte de-al lăsa acolo - poate rămâi cu el? Cum să nu. După o zi de bagaje cărate prin Verona şi o noapte de drum în autobus, două ore de limba cehă (în care nu ştiu încă să mă exprim, deşi o înţeleg), nu sună atât de rău. Cu amestecul de rusă-poloneză din capul meu am descifrat vreo 10 minute toate părţile de vorbire în cehă pentru Adrian. A fost mai interesant decât mă aşteptam.
În cartea din care citea am observat luna. Se cheamă měsíc. În română, luna de pe cer şi cea a anului e aceeaşi – lună. În rusă, luna anului e месяц (mesjac), iar luna de pe cer e луна (luna). Ciudat. Ceha e o limbă slavă.
Notiţe
Adrian a observat că mi-am scris în carnet iepurele ceh. M-a întrebat de ce. I-am zis că-mi place cum sună. Králík. Lui i-a plăcut alt cuvânt. Divadlo. Parcă-i diavol, da’i teatru!
Strašnická
Eram în tramvai şi râdeam la fiecare oprire Strašnická, pentru că îmi amintea de straşnicul românesc. Strašnice Crematorium – nu aduce a horror?
Despre viaţă sau burtă, cum vreţi
Mama mi-a spus că život înseamnă viaţă şi am citit pe uşa tramvaiului Zachraňte život! Живот în rusă înseamnă burtă. Salvaţi o burtă! Nu ştiu de unde provine cuvântul ceh pentru viaţă, dar asociaţia cu amicul fals rus mi se pare grozavă. Viaţă-burtă. Dacă nu mâncăm sau bem apă, murim.
Forţă de atracţie
Managerul hostelului mi-a zis să-mi iau din frigider ceva de băut. Am luat o sticlă de apă plată, dar nu m-am uitat bine la ea. Mai târziu, în staţia de metrou mama a zis că sticla asta e specială. De ce? M-am uitat la ea. Apă di Bucovina.
Diana la tv
Ieri am fost la două interviuri pentru lucru. Adrian m-a întrebat când o să apară reportajul la tv. De obicei interviurile cu mine puteau fi citite undeva sau urmărite la tv.
I-am explicat unde am fost şi a râs cu mine.
Da şi nu
Ca în poloneză, fumatul interzis (kouření zakázáno) sună în mintea mea ca o dispoziţie: „vă ordonăm să fumaţi”.
"la verità falsa è un falso veritiero"ero ubriaca quando siamo arrivati
in cima alla montagna
perché avevi camminato scalzo nell’erba per la prima volta
e toccavi la scorza degli alberi
tu eri me allora
scordati ciò che ti avevo detto
lì giù assomigli a loro
ero ubriaca quando alle due di mattina
imparavo la verticale appoggiata al muro
e cercavo di rispondere con lei alle domande
del corso di filosofia
scordati ciò che ti avevo scritto
ero ubriaca quando ho preso il secondo caffè
e i miei silenzi diventavano parole
non ascoltare quello che ti dico
non credere nemmeno a ciò che scrivo
non amarmi
ma se lo fai
sappi allora che ami più donne
„adevărul fals e fals adevărat”
eram beată când am ajuns
sus pe munte
pentru că ai mers desculţ întâia oară prin iarbă
şi atingeai cu palmele coaja copacilor
tu erai eu atunci
uită ce ţi-am spus
acolo jos semeni cu ei
eram beată când la două dimineaţa
învăţam să mă ţin în cap rezemată de perete
şi răspundeam cu ea la întrebările
de la cursul de filozofie
uită ce ţi-am scris
eram beată când am luat a doua cafea
şi tăcerile mele se transformau în cuvinte
nu asculta ce îţi spun
nu crede în mine
şi nici în ce scriu
nu mă iubi
iar dacă o faci să
ştii că iubeşti mai multe femei
e - èDe când scriu teza de licenţă în italiană confuziile lingvistice s-au înmulţit.
e drăguţă = è carina
Când citesc verbul E în română mă întreb de ce lipseşte accentul obligatoriu deasupra literei.
Licăr
- Vezi dacă n-am uitat nimic, te rog.
Răscoleşte cu privirea prin cameră, apoi se apleacă spre raftul dulăpiorului pe care îmi pun mereu lucrurile:
- Ţi-ai uitat... Sufletul.
"Pensieri improvvisi" - Andrej Sinjavskij
Tu vivi da scemo, ma qualche volta ti vengono in mente idee eccellenti.
-
Che coraggio avete di temere la morte? E' come svigliacare sul campo. Guardatevi intorno: giacciono a terra tutti accatastati. Ricordate i vostri vecchi genitori defunti. Pensate a vostra cugina, la piccola Vera, morta a cinque anni. Così piccina, finì soffocata dalla difterite. E voi, adulto, sano, colto, temete... Suvvia, smettetela di tremare! Animo! Avanti! In marcia!
-
L'ubbriachezza è il nostro vizio nazionale di fondo, anzi la nostra idea fissa. Il popolo russo non beve per indigenza o per disperazione, ma perché sente una primordiale necessità del miracoloso e dello straordinario. Beve, se si vuole, misticamente, mirando a liberare l'anima del suo peso terrestre e a restituirla al suo stato di beatitudine incorporea. La vodka è la magia bianca del contadino russo.
-
La libertà è sempre negativa e presuppone un'assenza, un vuoto che anela di essere riempito al più presto.
-
La natura che ci circonda - foresta, monti, cielo - è la forma per noi più accessibile e visibile dell'eternità, la sua imitazione tangibile, immagine, personificazione. (...) A noi che non disponiamo di un'altra evasione, questa pienezza dell'essere, presaga di eternità, ci permette di ritirarci nella natura come un tempo ci si ritirava in convento.
-
L'anima non può nemmeno abbassare le palpebre. E' sempre in vista. Ma noi sì. Noi siamo tutto un congegno, Possiamo turare gli orecchi, rifugiarci in noi stessi. E quando tutto va molto male mettere la faccia contro il muro e nasconderci dietro una spalla fidata, impenetrabile.
-
L'archittetura dei monti è un preavviso del gotico.
-
Dall'altra parte il sonno è una ripetizione della morte. Nell'addormentarci noi moriamo: ci corichiamo, chiudiamo gli occhi, perdiamo coscienza e non è escluso che viviamo parzialmente in un altro mondo. (...) Il sonno come la morte ha il sapore del nulla, dell'oblio, della quiete e beatitudine infantile. Dicono che in punto di morte si ricordi con particolare forza l'infanzia.
-
Le nonne bramano nipotini, giocano con loro come bambole, abbandonandosi a fanciullaggini e facendo le bisciole come bambini. Perché non si adattano all'adolescente? Forse perché il neonato è più desiderato e più vicino a loro, perché in lui si riconoscono e si ritrovano. Perciò, se si paragona tutto questo - sonno, fanciullezza e morte - sembra che la vita vissuta come una "evoluzione di personalità cosciente" si dilegui superflua.
poveste de noapte bună
duminică seara când
oamenii adunaţi
în stoluri de păsări
încearcă să doarmă
tata te scoate la plimbare
îţi ia o cola de la chioşc
şi urcaţi
susunde trenul îţi trece
pe sub tălpi
bei cola speriată
tot ce ţi s-a întâmplat frumos
şi ciudat
a fost la marginea unui pod
tragi din pai
ca un
copil
dar nu mai eşti
- îţi dai seama
când tata povesteşte
despre ziua când a vrut
să-şi pună
capăt zilelor
Mâini goale
Căminul în care trăiam avea trei etaje. Unul din ele era mai special. Dacă te purtai rău, dacă încălcai vreo regulă, trebuia să-ţi petreci o noapte în una din camerele de pe etajul acela. Încăperile păreau celule de închisoare. Acum, când mă gândesc, îmi vine în cap carcera de piatră din gulaguri.
Când m-am întors în seara aceea la cămin, eram murdară. Pe haine aveam cioburi mici de sticlă. Doamna de la recepţie mi-a spus că n-am voie să merg în cameră. Ştia că m-am bătut.
În după-amiaza aceea ieşisem în câmp cu vreo doi prieteni. De-odată, din aer, a apărut un bărbat mare cu armură, gen gladiator. Am ieşit în faţa prietenilor mei şi m-am luptat cu el. Avea o armă cu laser care distrugea orişice, dar încercările lui de a mă ucide erau în zadar. Laserul nu avea efect asupra mea. L-am învins.
Bătrâna cu păr negru de la cămin m-a trimis în una din camerele-carceră. Am stat acolo cinci minute şi mi-am zis că nu poate continua aşa. Era deja a treia oară când mă învinuia pe nedrept după o luptă în câmp liber. Că doar nu făcusem niciun rău, mă apăram.
Mi-am făcut curaj şi am coborât. Bătrâna de la recepţie era poloneză. Nu ştia italiană, iar eu nu mă descurcam încă destul de bine în limba ei. I-am vorbit foarte rar. Studenţii de pe hol se adunaseră să-mi asculte povestea. Şi pentru că binele mereu iese învingător în visele mele, în seara aceea am dormit la mine în pat.
După-amiază de martie
În casă trăiau doi vii, un bărbat şi un copil. Într-o cameră separată - un sicriu deschis şi în sicriul acela o mumie. Intrasem cu o prietenă. Bărbatul ne-a dat voie să - ce? Nu ştiu exact. Să vorbim poate? Să ne rugăm? Unicul lucru de care ne-a spus să avem grijă e masca de ceramică pe care trebuia să i-o punem înapoi pe faţă femeii-mumie atunci când ne terminăm treaba.
Când tocmai luasem masca în mâini să i-o aşez, am auzit uşa de la intrare. Veneau alţi doi oameni cu acelaşi scop ca şi noi. Greşisem poziţia cu vreo doi milimetri. Mumia s-a ridicat cu un ţipăt. Ne-am fugărit prin casă. Ne-am bătut. Întreaga desfăşurare a finalului s-a prăpădit.
Pe uşa casei am ieşit vie.
Descoperiri nocturneÎn stânga laptopului - ceaiul meu cu lămâie - Prinţesa Nuri.
Nuri - în arabă şi ebraică - lumină; focul meu.
Cu nuri - în română - sex-appeal, farmec al unei femei.
Adjectiv - nurlie.
