Mihai Ghimpu pomeneşte deseori de actul trădării din 2005, la care au fost parte şi Iurii Ivanîci Roşca, dar şi Vladimir Filat. Efectele acelui act de trădare au fost resimţite doar de Roşca, imaginea lui după 2005 identificându-se cu cea a unui Iuda, liderul creştin-democraţilor transformându-se într-un cadavru politic. Plecând în scurt timp din PD şi orientându-se spre un segment mai de centru al electoratului pro-european decât Roşca, Filat n-a fost afectat în plan de imagine personală de acel act de trădare prin care comuniştii au reuşit să se consolideze la guvernare după 2005. Entuziasmat şi convins de memoria scurtă a moldovenilor, imediat după sloganul „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti!” cu care el a lansat PLDM-ul în 2008, Filat a dus ulciorul după 2009 de mai multe ori la izvorul trădării, înfruntând astfel proverbul, dar şi bunul simţ, sperând că ulciorul va rămâne de fiecare dată întreg, iar imaginea sa în faţa alegătorilor va rămâne de fiecare dată neatinsă.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI