Suntem în pragul unui nou an, facem retrospective și setăm scopuri noi. A mai trecut un an. Dar a trecut oare? Câteodată am impresia că evoluăm într-o bulă atemporală. 23 sau 24 par doar niște cifre fără sens, aș putea avea 1 an sau 100. Aș putea avea timp de irosit, de uitat, de împărțit, de nimic. Aș putea, dacă nu ar fi el, copilașul meu. De când s-a născut, am început să simt timpul, să văd cum curge și aleargă, cum trece nemilos peste noi. Nu mai am timp de pierdut.
DIN BLOGURILE MOLDOVEI