S-a născut la 7 decembrie 1900 în oraşul Chişinău, Basarabia, imperiul Rus într-o familie de lăutari. Bunicul său era cobzar, tatăl cînta la vioară. Din frageda copilărie a simţit farmecul melodiilor naţionale moldoveneşti, dându-i astfel posibilitatea, ca la vârsta de numai opt ani să ţină vioara în mînă şi să acompanieze după auz melodiile din repertoriul orchestrelor de instrumente populare. A făcut studii la şcoala muzicală din Chişinău (1913-1917), studiind pianul. Viaţa politică din Basarabia de atunci a influenţat puternic atât viaţa culturală a Chişinăului, cât şi asupra şcolarizării tânărului. Pleacă la Bucureşti pentru a-şi continua studiile muzicale. Calea sa de afirmare are loc în cadrul orchestrei de muzică populară a minunatului viorist Grigoraş Dinicu, care a găsit în persoana tânărului muzician basarabean nu numai un interpret talentat, dar şi un adânc cunoscător al cântecelor şi dansurilor populare. Repertoriul muzical în taraful lui Gr. Dinicu era alcătuit în bună parte din romanţe şi arii naţionale, care ia permis lui Şt. Neaga să păstreze legătura cu muzica populară şi să prelucreze mai multe dintre aranjamentele orchestrei. Cultura muzicală bucureşteană a jucat un rol important în formarea stilului artistic, permiţându-i să-şi lărgească şi orizontul cunoştinţelor muzicale. Neaga frecventeză concertele orchestrei filarmonice, spectacolele de operă, studia în continuare pianul şi compoziţia la Academia de muzică şi artă dramatică. Aici l-a întâlnit pe Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filosof, scriitor şi traducător român. Datorită lui, Şt. Neaga face cunoştinţă cu muzica compozitorilor impresionişti, deseori va recurge mai apoi la mijloacele de expresivitate proprii acestui curent. Primele lucrări ale compozitorului au apărut în anii ’30 ai secolului XX: o simfonie, o sonată de pian, o sonată de vioară şi pian, cîteva piese instrumentale pentru ansambluri de cameră, trei schiţe somfonice (Dor de ţară, La joc, Februarie cu brumă şi zăpadă), piese de pian şi altele. Unele din ele au fost menţionate la concursul naţional de compoziţie „George Enescu”. Aceste lucrări au fost punctul de pornire al creaţiei compozitorului, căci în continuare lucrările lui vor purta haina originalităţii, imprimate cu artă populară, una din trăsăturile de bază ale întregii sale creaţii componistice. În 1937 pleacă într-un turneu la Paris împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu, rămâmând acolo pentru o perioadă mai îndelungată, timp în care îşi perfecţionează cunoştinţele la şcoala normală de muzică. A avut ca pedagogi pe muzicienii cu renume mondial – pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Aflându-se în străinătate, Ştefan Neaga îşi încerca acordurile sufletului în crearea pieselor muzicale despre meleagurile natale. În 1940 el scrie una dintre cele mai reuşite creaţii de talent – Doina pentru oboi cu acompaniament de orchestră, iar doi ani mai târziu, în timpul războiului a creat cea de-a doua Doină – pentru soprano de coloratură şi orchestră, scrisă de asemenea în stil naţional cu utilizarea elementelor de improvizaţie ale doinelor moldoveneşti. În 1942 realizează Fantezia moldovenească pentru vioară, pian şi orchestră de coarde, o adorabilă piesă muzicală, care redă tabloul unei sărbători populare. Muzica fanteziei aminteşte de melodiile romanţelor şi ale dansurilor naţionale.DIN BLOGURILE MOLDOVEI
Ştefan Neaga, compozitor, pianist şi dirijor
S-a născut la 7 decembrie 1900 în oraşul Chişinău, Basarabia, imperiul Rus într-o familie de lăutari. Bunicul său era cobzar, tatăl cînta la vioară. Din frageda copilărie a simţit farmecul melodiilor naţionale moldoveneşti, dându-i astfel posibilitatea, ca la vârsta de numai opt ani să ţină vioara în mînă şi să acompanieze după auz melodiile din repertoriul orchestrelor de instrumente populare. A făcut studii la şcoala muzicală din Chişinău (1913-1917), studiind pianul. Viaţa politică din Basarabia de atunci a influenţat puternic atât viaţa culturală a Chişinăului, cât şi asupra şcolarizării tânărului. Pleacă la Bucureşti pentru a-şi continua studiile muzicale. Calea sa de afirmare are loc în cadrul orchestrei de muzică populară a minunatului viorist Grigoraş Dinicu, care a găsit în persoana tânărului muzician basarabean nu numai un interpret talentat, dar şi un adânc cunoscător al cântecelor şi dansurilor populare. Repertoriul muzical în taraful lui Gr. Dinicu era alcătuit în bună parte din romanţe şi arii naţionale, care ia permis lui Şt. Neaga să păstreze legătura cu muzica populară şi să prelucreze mai multe dintre aranjamentele orchestrei. Cultura muzicală bucureşteană a jucat un rol important în formarea stilului artistic, permiţându-i să-şi lărgească şi orizontul cunoştinţelor muzicale. Neaga frecventeză concertele orchestrei filarmonice, spectacolele de operă, studia în continuare pianul şi compoziţia la Academia de muzică şi artă dramatică. Aici l-a întâlnit pe Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filosof, scriitor şi traducător român. Datorită lui, Şt. Neaga face cunoştinţă cu muzica compozitorilor impresionişti, deseori va recurge mai apoi la mijloacele de expresivitate proprii acestui curent. Primele lucrări ale compozitorului au apărut în anii ’30 ai secolului XX: o simfonie, o sonată de pian, o sonată de vioară şi pian, cîteva piese instrumentale pentru ansambluri de cameră, trei schiţe somfonice (Dor de ţară, La joc, Februarie cu brumă şi zăpadă), piese de pian şi altele. Unele din ele au fost menţionate la concursul naţional de compoziţie „George Enescu”. Aceste lucrări au fost punctul de pornire al creaţiei compozitorului, căci în continuare lucrările lui vor purta haina originalităţii, imprimate cu artă populară, una din trăsăturile de bază ale întregii sale creaţii componistice. În 1937 pleacă într-un turneu la Paris împreună cu orchestra lui Grigoraş Dinicu, rămâmând acolo pentru o perioadă mai îndelungată, timp în care îşi perfecţionează cunoştinţele la şcoala normală de muzică. A avut ca pedagogi pe muzicienii cu renume mondial – pianistul Alfred Cortot, dirijorul Charles Munch, compozitoarea Nadia Boulanger. Aflându-se în străinătate, Ştefan Neaga îşi încerca acordurile sufletului în crearea pieselor muzicale despre meleagurile natale. În 1940 el scrie una dintre cele mai reuşite creaţii de talent – Doina pentru oboi cu acompaniament de orchestră, iar doi ani mai târziu, în timpul războiului a creat cea de-a doua Doină – pentru soprano de coloratură şi orchestră, scrisă de asemenea în stil naţional cu utilizarea elementelor de improvizaţie ale doinelor moldoveneşti. În 1942 realizează Fantezia moldovenească pentru vioară, pian şi orchestră de coarde, o adorabilă piesă muzicală, care redă tabloul unei sărbători populare. Muzica fanteziei aminteşte de melodiile romanţelor şi ale dansurilor naţionale.