...pifiind am ajuns la al 12-lea etaj, a cincea oara pentru astazi. prima a fost dimineata la 8 cind am plecat la gara de tren cu rutiera 119, m-a rugat un cunoscut sa-i iau de la tren un document important pentru ca singur nu era la moment in Chisinau...
ulterior am mai infrint inca 12 etaje ca sa las documentul in camera si sa plec in sediu, deja facusem 24 etaje (atit in jos cit si in sus)...
dupa ce m-am intors din sediu, iarasi m-am luptat cu scarile, insa in scurt timp trebuia sa plec la o intilnire importanta si pe drum am realizat ca ma folosesc ca mijloc de transport iarasi rutiera 127 cu care am plecat in sediu...
dupa intilnire am venit sa ma schimb si... nu mai spun cum am ajuns in camera la al 12-lea :). m-am asezat in 119 (pentru a doua oara astazi) si am plecat sa ma vad cu sora...
si iata ca sunt acasa acum, dupa 60 de etaje urcate in suma intr-o zi. in genere, timp de o luna si jumate de cind nu lucreaza ascensoarele, am ridicat probabil atitea scari cit nu am ridicat pina acum 20 ani...
imi aduc aminte cum la inceput pifiiam ca o masina cu aburi, sau ca un "zaparojetz" :), ma doreau picioarele, acum insa m-am deprins, doar se ingreuneaza respiratia un pic, insa in rest ma simt super, parca ma umplu cu viata pina ajung la multdorita cifra 12 pe perete :)
insa deja nu cred ca voi face trusele astea... ma coboara la al cincilea. mda... o sami fie dor de etajul 12, il voi mai vizita la sigur din cind in cind.


.