Dar totuși dacă să scriu ceva, acum 10 ani în urmă aveam 21, eram student, aveam planuri uraganuri și eram verde la minte.
Astăzi sunt la 2 săptămâni de anul nou, 2019, la 31 ani, cu familie cu doi copii, cu multe oportunități și oleacă mai copt la minte.
E bine că este progres.
[sursa imagine]|
|
|
Comentează
Dar totuși dacă să scriu ceva, acum 10 ani în urmă aveam 21, eram student, aveam planuri uraganuri și eram verde la minte.
Astăzi sunt la 2 săptămâni de anul nou, 2019, la 31 ani, cu familie cu doi copii, cu multe oportunități și oleacă mai copt la minte.
E bine că este progres.
[sursa imagine]
Am fost speaker și a fost o experiență deosebită.
Deși înainte de eveniment nu ne întâlnisem niciodată cu speakerii (măcar acei din Moldova), pe parcursul evenimentului și după acesta am avut posibilitatea să mai socializăm puțin - sunt oameni minunați, toți. Și de la fiecare din ei și din discursurile lor am luat lucruri și idei interesante.
Pentru cei care nu au fost - am vorbit despre educație. Nu voi înșira însă speech-ul meu în această postare, voi aștepta înregistrarea cu discursul meu și o voi pune aici.
Oamenilor le-a plăcut, deși după cum a spus și Alexandru: ”nemulțumiți vor fi oricând.” Au fost și la mine, și asta este normal.
Vreau să mulțumesc echipei de organizatori. Lucrul lor poate nu era așa vizibil din sală, dar acolo, după culise, se muncea din greu.
Pentru mine a fost un eveniment TEDxChișinău excepțional.
Nu e o postare foarte informativă, este mai mult una emoțională, mai mult pentru mine. Dar iată alții au scris și detalii și opinii:
Nicu Apostu - TEDx #mdfuture + video
Alexandru Bordea - Din culisele TEDxChișinău
Doina Babcinschi - TEDx. А какое послание вы получили из будущего?
Ina Moroșanu - despre TEDxChişinău 2013: Postcards from the future
Eugen Luchianiuc - TEDxChișinău. De rău
Procrastinatul - Postcards from the future
și altele...
Această poză a fost făcută astăzi la 15:51 la intersecţia străzilor Alba Iulia şi Onisifor Ghibu. Pe poză se vede cum drumurile noastre cele de toate zilele se repară cu ajutorul celor mai performante şi veşnice tehnologii.
Iar această poză a fost făcută la 15:55 pe cealaltă parte a intersecţiei:
Asta da viteză, nu şagă. În 4 minute ei au reuşit să plombeze găurile din prima poză şi deja 2 din a doua!
Tehnologii de ultimă generaţie, totul se măsoară, totul se face după standardele europene. Unul насыпал на глаз асфальта cu lopata, altul o trecut cu minicatocul, al treilea o măturat - tadam! - din gaură s-a transformat în dâmb. Păcat că în poză nu se vede şi mătura.
Iată şi rezultatul. Interesant, până săptămâna viitoare va rezista?
Vorba ceea: Мне кажется нас наебывают, но пока не пойму где именно.
Informaţia poate fi interpretată în 2 moduri: (1) cu cât încrederea instituţională este mai înaltă, cu atât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mare sau (2) cu cât PIB-ul pe cap de locuitor este mai mare, cu atât încrederea oamenilor este mai mare. Datele sunt din 2010. Ţările din Europa de est se află în partea stângă de jos, pe când cele din Europa centrală şi de vest se află în partea dreaptă de sus. Tările nordice, Elveţia, Danemarca - toate au un nivel de încredere şi un venit pe cap de locuitor înalt.
Moldova?
Pe site-ul WorldValuesSurvey.org am găsit informaţia despre "Trust Level". Deşi informaţia de acolo este din 2005-2006, iată o diagramă care arată nivelul comparativ al încrederii în oameni pentru câteva ţări din graficul precedent:
Respectiv, pe primul grafic, Moldova ar trebui să fie încă mai jos şi încă mai la stânga.
82.1% din respondenţi au răspuns că trebuie să fii foarte atent atunci când merge vorba de încrederea oamenilor... Şi asta, cu părere de rău, se vede. Oamenii nu au încredere unii în alţii, pentru că partenerul de business poate să te chidanească, să te na***ască, să te podstavlească, etc. Iar acolo unde nu e cooperare, nu e nici performanţă.
În grafic este menţionată încrederea instituţională, care ar putea fi diferită de încrederea socială, însă şi aici se păstrează proporţionalitatea:
Desigur nivelul de încredere nu este unicul factor care afectează bunăstarea unei ţări, însă este o componentă care contribuie la nivelul de trai într-o ţară. Tocmai de asta poate ar trebui să facem ceea ce spunem şi să respectăm obligaţiile pe care ni le asumăm. Poate atunci vom trăi mai bine?
sursa graficelor şi un articol la temă - http://blogs.lse.ac.uk
Timp liber am avut o după amiază, 3 seri şi o dimineaţă, deci pentru a vedea Parisul aveam puţin timp.
În primul rând am vizitat turnul. Văzând din metrou doar partea de sus a lui, am fost puţin dezamăgit, pentru că semăna cu o grămadă urâtă de fier ruginit, însă imaginea turnului în întregime a fost mult mai plăcută. Un Like turnului.
Cu limba franceză am o problemă - adică n-am nici măcar o problemă, pentru că nu o ştiu. De la şcoală ţin minte doar versul dintr-o poezie: "il pleut, il pleut aujourd'hui, il pleut de le matin" şi încă câteva cuvinte. În schimb practic toţi francezii cunosc engleza.
Încă un lucru care mi-a plăcut foarte tare sunt unghiurile. Parisul nu este un oraş perpendicular (cel puţin în regiunea de centru) şi asta aduce un farmec deosebit acestui oraş. Plimbându-te pe străzile neperpendiculare este o experienţă deosebită.
Semafoarele pentru pietoni - sunt inutile. Am stat la început şi am aşteptat, ca oameni civilizaţi, când se va aprinde semaforul verde pentru pietoni, însă după ce am văzut cum toţi trec, indiferent de culoarea semaforului, am devenit şi noi "Парижане" :).
Trainer-ul care ne-a livrat training-ul a fost o doamnă de vreo ~45-50 ani din Elveţia. Mi-a spus că au şi ei "divergenţe" între vorbitorii de germană, franceză şi italiană. Situaţie familiară. Deşi doamna cunoaşte 6 limbi: franceza, germana, engleza, italiana, spaniola şi portugheza. Not bad. Fiind acolo mi-am amintit de "indivizii" de la noi care nu vor să înveţe nu că a şasea - a doua limbă, însă asta e o altă istorie...
Vinul de acolo tot e bun. Iar caşcavalul e mai delicios ca al nostru.
Toţi sunt pameşanîie pe iPhone. Unde nu te-ai uita, poţi vedea cel puţin pe cineva cu iPhone, iar dacă intri în metrou - atunci cel puţin vreo 3 persoane.
Traficul rutier e foarte bine pus la punct. Dacă pietonii îşi fac de cap, şoferii respectă regulile de circulaţie. Peste tot sunt semne care facilitează traficul. Am menţionat mai sus că nu am văzut ambuteiaje. Şi, chiar dacă au străzi înguste, au parcări pe marginea drumului, unde parchează cu o măiestrie adevărată. Iată aşa parchează fără ajutorul altei persoane.
Atitudinea oamenilor nu se compară cu a noastră. Este chestia pe care nu o poţi explica, dar o percepi foarte bine.
Noaptea Parisul e la fel de frumos.
M-au întrebat francezii impresii negative. Nu am putut menţiona ceva concret, pentru că după cantitatea de emoţii pozitive primite nu am putut observa detaliile şi părţile negative. Deja când voi merge a doua oară voi fi mai atent.
Parisul e frumos şi romantic, însă îi lipseşte ceva... Îi lipseşte oamenii frumoşi care sunt în Moldova :)
Însă noul brand va arăta în felul următor:
La prima vedere nu m-a impresionat foarte tare, dar asta doar la prima vedere.
Şi defapt aceasta încă nu este varianta finală a logo-ului.
Aşteptăm varianta finală, iar între timp ne gândim cum putem promova Moldova în exterior.
Cum poţi refuza aşa ofertă? :) Mai ales dacă singur eşti trainer şi mai faci şi training-uri pe vânzări. Prinzi 2 iepuri odată, sau chiar mai mulţi...
La prima pauză, ca de obicei, toţi se întrebau unii pe alţii: "Cum ţie training-ul?/Cum îţi pare?".
Un lucru interesant este că eu am fost întrebat de 2 ori cum Evghenii Kotov (trainerul) este în comparaţie cu Radislav Gandapas (despre asta mai jos).
Mie mi-a plăcut. Trainer-ul a fost competent, publicul a fost implicat, îşi făcea notiţe, era conectat la trainer şi interacţiona atât cu el cât şi între ei. Se vedea că mulţi oameni învaţă ceva nou - asta cred că e un indicator de bază al succesului.
Şi în genere, procesul de învăţare este dependent de emoţii. Iar aici Evghenii a fost excepţional - a dat dovadă de o prezenţă scenică foarte bună.
Şi dacă să-l compar cu Gandapas (pentru că am fost şi la seminarul lui), care se consideră a fi "самый титулованный бизнес-тренер России"...
Defapt nu poţi compara un trainer pe leadership cu unul pe vânzări, pentru că sunt training-uri diferite, însă, după părerea mea, ca trainer Kotov a fost mai bun.
Nu regret că am mers.
Nicu tot a scris despre seminar.
a fost divers, a fost interesant, a fost mai bun ca edițiile precedente, a fost Next Level.
foarte pe scurt, câteva idei memorate/deduse de la fiecare speaker:
Elena Pahomova. Viitorul nu începe mâine - el a început ieri, săptămâna trecută, anul trecut. La fel ei i se plătește salariul la timp.
Octavian Țîcu. Principiile din sport ar fi foarte utile societății (ex. ”Toleranță față de diversitate”), sau citatul lui Ernest Hemingway: ”Sportul învață să lupți cinstit, să câștigi cu demnitate, dar și să pierzi fără a fi umilit. Sportul ne învață viață!”
Onorica Banciu. Oamenii de obicei au așteptări foarte mari. Foarte rar oamenii se opresc și analizează lucrurile și cauzele înainte de a acționa, deși o analiză a situației uneori îți schimbă acțiunile ulterioare, spre bine.
Dave Erasmus. A vorbit despre magia dragostei și altruism. Dacă ai toată puterea din lume și o împarți cu 9 prieteni, vei avea 1/10 din puterea inițială, însă dacă ai toată dragostea din lume și o împarți cu 9 prieteni, atunci vei avea și mai multă dragoste: ”Love works on a different economy than power.” E unul din speech-urile care mi-au plăcut cel mai tare.
Alex Cosmescu. A vorbit despre filozofie, psihologie și pe alocuri brain science. Se putea mai simplu. L-a văzut pe Viorel Pahomi doar ca un corp și a auzit un glas.
Eugen Boico. Remix ≠ plagiere. În remix tu îmbunătățești ceva existent prin modificarea/adăugarea a ceva nou, de la tine. Trebuie să remixăm lucrurile deja existente. Aici au fost careva nemulțumiri/neînțelegeri din partea multor oameni: ”ei hai să luăm și să remixăm, da nu să creăm nou”. Eu am privit ideea aceasta nu ca o panacee pentru procesul de creare a ceva nou, ci ca încă o metodă.
Ruslan Cojocaru. A vorbit despre Fericire 2.0, deși e aceeași fericire, pe care mulți nici nu știu în ce constă pentru ei.
Maria Gaidar. Fiica lui Egor Gaidar (ministrul economiei și finanțelor al Rusiei 1991-1992). Un sistem poate fi schimbat, deși trebuie tărie de caracter și dorință.
Chad Rogers. Să faci un share, să dai un RT, să pui un like nu înseamnă că ai contribuit cu ceva pentru o cauză. Pentru a contribui de fapt, trebuie să-ți rupi curu de la monitor și să faci treabă.
Jennifer Brush. Podul de la Bender trebuie ”deschis”.
Dorin Dușciac. În 12 călătorii cu avionul timp de un an, corpul uman primește doza anuală de radiație, vinul nu protejează de radiație. Explicații simple ale fenomenelor complexe din fizica nucleară.
Dmitry Voloshin. Un proiect este mai mult decât o investiție de timp și bani.
Și așa o observare făcută - speakerii non-moldoveni (cu excepția unuia) au fost net superiori în abilitățile de public speaking comparativ cu speakerii din Moldova...
Toţi scriu de ce trebuie să mergi la TEDx Next Level. Atâtea laude pot să te încurce şi să nu ştii ce să faci până la urmă. Scriu aici de ce să nu mergi la TEDx, să aduc claritate dintr-un alt punct de vedere.
Nu te duce dacă eşti asocial, pentru că acolo vor fi mulţi oameni interesanţi cu care vreai-nu vreai, dar va trebui să interacţionezi.
Nu te duce dacă eşti necomunicabil, pentru că oamenilor care vin la TEDx tare le mai place să comunice şi de nevoie vei fi nevoit să mai schimbi o vorbă cu un cunoscut.
Apropo, nu te duce dacă nu vreai să-ţi vezi cunoscuţii, pentru că ei la sigur vor fi acolo.
Nu te duce dacă eşti conservativ, pentru că la aşa evenimente precum TEDx conservatismul "нервно курит в сторонке в приступах паники" văzând şi auzând ideile interesante şi pe alocuri chiar trăsnite (în sensul bun al cuvântului) ale speakerilor.
Eu nu mă duc.
"Totul va fi bine."
Cu așa impresie am ieșit de la offline-ul cu Ministrul Educației - Maia Sandu.
Am discutat multe, însă două lucruri esențiale pe care le-am observat și care mi-au plăcut sunt:
ea cunoaște și vrea să implementeze Good Case Practices ale eLearning-ului precum Khanacademy, coursera, DiscoveryEducation, etc. Acestea sunt metodele de învățare ale viitorului și astfel noi avem șansa să mergem în pas cu progresul educațional mondial. Respectiv, asta nu că e bine, asta e megacruta că doamna Ministru înțelege și vede relevanța în implementarea de așa sisteme în Moldova.
modalitatea de gândire și abordare. Ea abordează sistemul educațional așa cum și ar trebui - ca pe un sistem, cu input și output, procese, interacțiune dintre elementele constituente, legături cu alte sisteme, etc. Astfel, la implementarea oricărei reforme/schimbări se ia în considerare întreg sistemul și nu doar o parte a sa.
Acestea sunt două momente care mi-au plăcut cel mai tare, însă au fost și altele printre care:
se face fundraising pentru educația preșcolară. ea este foarte importantă, însă nu s-a atras destulă atenție acestei etape a sistemului educațional. acum se caută bani.
despre închiderea școlilor - din 40 de școli care trebuiau să se închidă, s-a închis doar 20.
cheltuielile per elev în școli diferă: în unele per elev costă 6000lei, în altele - peste 15000 (aici nu țin minte cifra exactă)
în plan este să se facă proiecte/programe pilot de instruire la distanță
Georgia este un Good Case Practice pentru noi în ceea ce privește reformele eduaționale
există în gânduri un potențial dialog cu sectorul privat pentru a colecta feedback și a ajusta sistemul educațional
unul din cele mai importante elemente a transportării în autobuze a elevilor spre școli va fi securitatea lor. se discută să se pună amenzi mai drastice pentru încălcarea regulilor de circulație de către șoferii autobuzelor de școală
în plan este să se facă o consolidare a liceelor: ”cred că sunt cam multe licee”
cheltuielile în educație reprezintă 10% din PIB - asta e dofiga mult
la sfârșitul lui octombrie vor fi afișate ”regulile BAC-ului” - informație cu privire la procesul de susținere a BAC-ului în 2013
toamna aceasta elevilor vor fi oferite chestionare care vor măsura nivelul de posesie a ”soft skills”, pentru ca mai apoi elevii să beneficieze de instruire în domeniile respective
Poate mai era ceva, dar am uitat. În linii generale cam asta e. Întrebați în comentarii și vă mai spun câte ceva dacă îmi amintesc.
La început Maia Sandu avea emoții, apoi s-a deprins cu noi, vorbea despre lucruri exacte, se axa pe calitate, menționa problemele existente și totodată venea cu soluții concrete pentru aceste probleme - pentru Moldova aș zice că e o abilitate mai rar întâlnită :).
Într-o postare anterioară am afirmat că e bine că Maia Sandu nu a lucrat până acum în educație și acum m-am convins de asta - are o abordare complexă și gândește nu doar pe termen scurt, dar și pe termen lung. Totuși nu degeaba a ajuns să lucreze în Banca Mondială.
Să mai citești despre offline poți la: Eugen, Nicu, lista va continua...
Alexandru Lebedev dar nu am în vedere că e îmbrăcată persoana dată într-un fel dar de energia ce o propagă.
August 16 at 10:13am · Like · 3
În Moldova nu prea întâlnesc așa oameni, dar acolo mi-am dat seama că majoritatea sunt așa. Și tot discutând cu fiecare, îți dai seama de multe lucruri, realizezi că la unii e mai bine, la alții e mai rău, unele țări au potențial enorm, altele nu, unii au multe oportunități, alții umblă și le caută cu lanterna, etc. Moldova în așa ”clasament” nu are o imagine extraordinară, ba chiar nici una ordinară, însă sunt și puncte forte pe care nici Rusia, nici SUA nu le vor avea niciodată (despre asta puțin mai jos). Dar să mă întorc la al treilea obiectiv - tematica Educației discutată în cadrul conferinței.
Mă preocupă tematica educaţiei şi aş vrea ca în Moldova generaţiile care vin să beneficieze de un sistem de educaţie eficace, unde individul într-adevăr se formează ca personalitate, obţine abilităţi şi se dezvoltă multilateral, ca mai apoi să contribuie la dezvoltarea ţării. (parcă sună dintr-o carte fantasy)
Am fost la SKOLKOVO, care arată și el puțin futuristic
Am fost acolo o zi întreagă, am participat la workshop-uri, discuții, networking și party. Înăuntru îi mai puțin futuristic, dar tare ciotka
sălile nu au denumiri standarde și plictisitoare (cabinetul 102), ci denumiri de țări și continente
și oleacă de vîpendrioj
Workshop-ul pe educație la care am participat a fost facilitat de către Alexey Gusev, SKOLKOVO Director of Public Sector Programmes și se numește ”Education 2030: will professors be replaced with iPad applications?”.
O denumire foarte comercială, însă am discutat despre trend-urile generale ale educației în următorii 20 ani
iar apoi despre trend-urile fiecărei etape a sistemului
În genere, SKOLKOVO, din câte ne-au spus pe scurt, este fondat de către 20 persoane din TOP Forbes Russia. Ei au strâns o echipă care au brainstorm-uit și au analizat componentele de bază și cele aferente a sistemului educațional și au venit cu un plan general al evoluției acestuia. Interesant este faptul că nimic extraordinar acolo nu-i, iar noi uneori am oferit și idei care nu au fost în plan, respectiv totul de ce este nevoie se cunoaște, trebuie doar de apucat de treabă.
La moment aștept prezentarea în întregime de la Alexei, sunt multe lucruri interesante acolo.
Deși acest plan există, acesta încă nu se știe când va fi realizat. Din câte am înțeles, acesta nu este finalizat, iar Rusia este mare și implementarea se va întinde în timp.
Rusia a înțeles că fără oameni de treabă ei nu vor ajunge departe. Asta sună tare banal, dar pe cât de banal e, pe atât de complicat de înțeles pentru majoritatea țărilor care nu investesc în învățământ. Pentru a accelera și a motiva oamenii să facă ceva, ei au creat Agenția de Inițiative Strategice, obiectivul căreia este:
Создание возможностей для самореализации молодых амбициозных лидеров, способных вывести Россию на передовые позиции в мире, построить страну, в которой хочется жить и работать.
Pe scurt, ei încurajează inițiativele care pot aduce folos societății. Pe site-ul lor este multă informație despre proiecte, inițiative și multe alte lucruri.
Asta a fost la workshop, după care ne-am strâns un grup de 6 oameni interesați de educație și am discutat în continuare acest subiect, împărțindu-l în:
educație preșcolară
educație școlară
educație universitară
educație post-universitară
Discuția continuă în online, iar în maxim o lună am să am și un output.
••••••••••••••••••••••••••••
Așa au fost aceste 5 zile în Moscova, pline de emoții pozitive și întrebări retorice, pe care cuvintele nu le pot reda. Timp în care am făcut cunoștință cu peste 100 oameni, mi-am consolidat viziunile proprii în vederea educației și am obținut idei noi.
Sunt mult mai multe de spus, dar voi încheia cu acel punct forte de care nici Rusia, nici SUA nu vor beneficia niciodată - suntem o țară mică și schimbările pot fi făcute mult mai repede și eficient, dorință să fie. Pentru a se dezvolta, Moldova are nevoie de oameni inteligenți, creativi, cu inițiativă și cu idei inovative (mai pe scurt - de treabă), iar pentru asta avem nevoie de o schimbare în educație.
Și așa impresie am eu că această schimbare tot noi o vom face.
procesul de învăţare eficient cuprinde în sine câteva elemente vitale:
curiozitate
învăţare/acumularea informaţiei
practică
curiozitatea stârneşte interes
ai văzut cum cineva cântă la chitară şi ţi-ai dorit să înveţi şi tu?
ai văzut prin cărţi schelete/imagini a dinozaurilor care te-au fascinat şi întrebai de părinţi diferite lucruri despre ei?
ştii de ce avionul Ан-225, cel mai mare avion din lume, care încărcat cântăreşte peste 600 tone (!) zboară?
ştii de ce focul unui chibrit aprins are culorile alb, galben, portocaliu şi albastru?
curiozitatea poate apărea de la sine (exemplul cu chitara sau dinozaurii), sau poate fi indusă (ex. cu avionul sau culoarea flăcării) şi serveşte în calitate de impuls pentru acţiunile ulterioare menite de a satisface această curiozitate - de a învăţa.
cea mai pronunţată curiozitate este acea a copiilor. de ce un copil pune multe întrebări? pentru că îi este interesant, iar atunci când îi este interesant, el este atent la ce îi spui. doar că cu timpul noi îi dezvățăm să fie curioși.
în prezent la școală nu se stârnește curiozitatea elevilor și ei nici nu știu pentru ce învață anumite obiecte, respectiv ei nu sunt motivați și nu depun efort pentru a învăța. procesul eșuează din start.
învăţarea trebuie să fie interactivă
video, imagini, diagrame, exerciţii, lucru în grup, simulări, quiz-uri, jocuri, asocieri, cărţi, discuţii, teste, experimente, twitter, evaluări, competiţii, istorii/povestiri, prezentări, întrebări, scheme, proiecte individuale şi multe alte elemente pot fi utilizate pentru ca procesul de învăţare să fie interactiv şi să nu se rezume doar la conspect. însă modalitățile de livrare a informației trebuie să fie diferite nu doar pentru că asta e interactiv, sau că e fain, sau că e era digitală. cauza iarăși este în noi. o persoană poate să-și mențină atenția asupra unui lucru ~10 min (aici sunt mai multe păreri, însă eu aleg 10 min). după 10 min omul deja nu este atât de productiv, însă dacă schimbăm obiectul atenției, contorul se resetează.
pe lângă asta, s-a demonstrat că informația învățată se memorizează mai bine, dacă aceasta este însoțită de un mic test (fără note) care consolidează cunoștințele noi (Testing effect)
practica este vitală
abilităţile nu se învaţă, ele se dezvoltă. ştiinţific acest fapt îl explică neuroştiinţa (en), însă o explicaţie accesibilă constă într-un exerciţiu foarte simplu:
ia un pix şi scrie pe o foaie o propoziţie simplă, ceva de genul: "afară este cald"
abilitatea noastră de a scrie am obţinut-o la grădiniţă/şcoală, învăţând mai întîi teoria (formele literelor), apoi practicând scrisul (caiete în care scriam pe câteva linii fiecare literă în parte, apoi silabe, etc.).
acum, dacă eşti dreptaci, ia pixul în mâna stândă (şi invers) şi scrie exact aceeaşi propoziţie "afară este cald". cel mai probabil că în loc de nişte litere frumoase vei face nişte mâzgâleturi. cum aşa, doar teoria este cunoscută la perfecţie?! pentru că abilităţile nu se învaţă, ele se dezvoltă.
nu vei învăţa să cânţi la chitară, să programezi, să vorbeşti în public, să fii creativ, să tapezi fără să privești la tastatură, să rezolvi probleme, dacă doar citeşti despre asta sau te uiţi la alţii cum o fac. orice cunoştinţe trebuie aplicate în practică pentru a le consolida şi a le transforma în abilităţi.
pe lângă asta mai sunt cunoştinţe cum ar fi "anii şi detaliile războaielor" din istorie, "ţările lumii şi capitalele lor" din geografie şi multe alte obiecte la baza cărora se află informaţie care trebuie pur şi simplu memorizată. aşa informaţie se numeşe explicit knowledge sau memorie declarativă. informaţia dată, dacă nu este repetată, se uită cu timpul, însă există o metodologie, descoperită de mai mult de 100 ani în urmă, care se numeşte Spaced repetition (Интервальные повторения) şi permite memorarea "explicit knowledge" în baza repetărilor programate a informaţiei (la tema dată e multă informaţie, cine vrea - să citească).
toate aceste lucruri apoi se presară cu elemente din "gamification", pentru a înlocui notele şi a face procesul de învăţare mai atrăgător şi interactiv. notele într-un sistem de educaţie adecvat doar încurcă, pentru că ele (1) educă frica față de greșeli și insuccese (ai făcut o greșeală - asta e rău și ai o notă mai mică) și (2) substituie curiozitatea, dorința naturală de a descoperi lucrurile, cu dorința de a primi o notă de 10. și dacă pentru a primi o notă de 10 trebuie de făcut pașii 1,2,3, atunci elevul se focusează doar pe pașii 1,2,3, iar restul trece pe lângă el fără să-l afecteze cumva.
deci, sistemul de educație modern este un mediu unde curiozitatea este ghidul elevilor în obiectele de studii, unde elevii nu se tem să facă greșeli și să primească pentru asta o notă nesatisfăcătoare, ba dimpotrivă ei învață foarte mult din greșelile sale, unde ei își dezvoltă abilități concrete și unde ei nu se plictisesc, ci interactionează și învață împreună.
ceea ce avem la moment însă, pe alocuri seamănă cu un antipod a ceea de ce avem nevoie.
PS: începutul istoriei aici
PPS: iată de ce focul are culoarea albastră, eu aș învăța așa chimia:
imagine de pe ipadwallpaper
imagine chibrit de pe vipdictionary
Respectiv, îmbunătăţirea situaţiei şi a sistemului de învăţământ constă în
antrenarea profesorilor în principiile după care creierul uman învaţă şi asimilează informaţia.
Asta sună foarte complicat, însă în realitate totul este mult mai simplu:
1. În primul rând - eliminarea obiceiului de a scrie conspecte la ore. Pentru că e stupid. Avem orice fel de informaţie în internet la distanţa unui click, însă pierdem mai mult de o oră pentru a scrie conspect. Acest timp trebuie utilizat pentru discuţii şi pentru a clarifica careva momente mai complicate. Aceasta automat va rezolva şi
2. problema comunicării, care trebuie să fie bilaterală, profesorii trebuie să discute cu studenţii. Aici nu mă refer la evaluarea cunoştinţelor studenţilor, atunci când profesorul scoate un student în faţă şi începe să-l întrebe, ci la procesul de predare a informaţiei noi.
3. interactivitatea informaţiei. dacă să o iau foarte simplu - noi avem 2 ochi, o gură, 2 urechi, 2 mâini şi un creier cu o imaginaţie foarte bogată, însă la universitate se utilizează doar urechile (pentru a asculta conspectul), mâinile (pentru a scrie conspectul) şi puţin creierul (pentru a rezolva probleme). restul stau şi "нервно курят в сторонке", cu speranţa că cineva va avea nevoie ele.
Este demonstrat faptul că mai mult de jumătate din toate resursele creierului revine sistemului vizual. În şcoli şi universităţi însă nimeni nu a auzit de vizualizarea informaţiei sub formă de imagini, diagrame sau concepte care să fie intuitive. Şi chiar dacă cineva utilizează un proiector la ore, slide-urile acestuia sunt o copie a conspectului, pline cu text, pe care profesorul, întors cu spatele la studenţi, le citeşte liniştit şi monoton în timp ce studenţii mai dorm sau se ocupă cu activităţile sale.
Interactivitatea informaţiei poate fi realizată şi prin utilizarea posibilităţilor internetului - un alt instrument cu un potenţial enorm, dar de care nu se beneficiază deloc. TED, TedEd, Khan Academy, Twitter, YouTube, Vimeo, toate acestea şi multe altele conţin foarte mult material didactic interactiv şi util pentru elevi şi studenţi, tot ce le rămâne profesorilor este să le utilizeze, atât.
4. creativitatea - "la examene va trebui să scriţi aşa cum v-am dictat în conspect" - fraza care inhibă toate încercările de manifestare a personalităţii şi creativităţii.
Sumarizând cele expuse mai sus într-o soluţie concretă pentru îmbunătăţirea procesului de educaţie:
antrenarea profesorilor în livrarea informaţiei mai eficient
revizuirea materialelor didactice utilizate de profesori şi modificarea acestora pentru a le face mai interactive şi eficiente (aici pot fi create task force-uri pentru domenii întregi)
revizuirea obiectelor predate în şcoli şi adăugarea obiectelor de cunoştinţă generală
Cel mai mare efort trebuie depus la punctul 2, de către profesori. Aici şi vor apărea cele mai multe nemulţumiri şi rezistenţă, pentru că ei sunt lenoşi şi nu vor să depună efort.
Cât ţine de cheltuieli, va fi nevoie de finanţare pentru a organiza o conferinţă în care vor fi antrenaţi profesorii şi pentru revizuirea materialelor didactice. Cea mai mare sumă de bani va fi necesară pentru logistică în şcoli, dar pentru a o estima trebuie de luat în vedere mai mulţi factori.
Acestea sunt câteva idei de îmbunătăţire a unei părţi componente a sistemului de educaţie - procesul de predare a informaţiei. Sistemul educaţional modificat în întregime arată foarte diferit.
to be continued...
Imediat toţi au sărit cu gura: "nu a fost profesor!", "nu a lucrat în educaţie până acum!", "nu ştie unde se bagă!".
Eu aş zice că e bine că nu a lucrat, pentru că majoritatea profesorilor din Moldova nu sunt experţi în educaţie şi, dacă era să vină din acest mediu, probabilitatea ca ea să nu fie expert în ale educaţiei era să fie prea mare.
Aşa însă ea vine cu o viziune diferită, iar acolo unde sunt păreri diferite, apar discuţii, se dezbat ideile şi, într-un final se face ceva. Pentru asta defapt ea va avea nevoie oameni de treabă, experţi în educaţie, care vor să schimbe ceva în sistem.
Îi urez succes doamnei Maia Sandu şi voi urmări cu interes activitatea ei.
sursa imagine de pe blogul lui eugen
proactiv - un angajat proactiv nu are nevoie să i se spună permanent ce trebuie de făcut. el preia iniţiativa şi face lucrurile să se întâmple, găseşte soluţii la situaţiile mai complicate şi acceptă provocările. angajaţii proactivi caută soluţii şi mereu sunt gata de următorul proiect, care le poate oferi următoarea provocare. în universităţi însă oamenii îs reactivi, permanent aşteaptă să li se spună ce trebuie de făcut şi ei permanent găsesc metode să nu facă lucrurile.
responsabil - angajaţii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale, nu să acuze competiţia, economia, piaţa, consumatorii, etc. odată ce şi-a asumat responsabilitatea, angajatul va căuta unde a fost greşeala lui şi pe viitor nu o va mai face (probabil)
creativ - cuvântul la modă acum. companiile au nevoie de angajaţi creativi, vor inovaţii. dar creativitatea trebuie antrenată, cu cât mai mult cu atât mai bine. în universităţi nici nu pute a creativitate, acolo toţi scriu conspecte şi le învaţă
experienţă - aici se poate de spus foarte multe. spun doar că sistemul de învăţământ nu contribuie aici, deși experiența este unul din cei mai importanți factori pentru un angajator
comunicare eficientă - pe lângă cunoştinţe de specialitate, pe care le utilizezi la serviciu, sunt cunoştinţe de care ai nevoie permanent. comunicarea eficientă face parte din categoria a doua. pe lângă asta, performanţa la serviciu depinde foarte mult de abilităţile tale de comunicare
cunoştinţe în domeniu - cu cât mai multe, cu atât mai bine
"active learner" - abilitatea de a învăţa încontinuu şi din propria iniţiativă. inclusiv să înveţi din propriile greşeli
jucător de echipă - la serviciu nu stai în bancă şi lucrezi de unul singur, ci lucrezi în echipe la realizarea diferitor proiecte
unele se interconectează, altele sunt irelevante pentru anumite joburi, dar fără de ele nu poţi obţine un post de muncă bine plătit.
Baobabul este o specie de copac din genul Adansonia. Aceşti copaci cresc până la 5-30 metri în înălţime şi 7-11 metri în diametru. Trunchiul lor nu are inele după care se poate de estimat vârsta copacului, însă analizele de radiocarbon indică o vârstă de 5500 ani, iar fructele acestuia conţin de 3 ori mai multă vitamina C decât în portocale şi mai mult calciu decât în spanac.
Este un copac impunător prin măreţia şi prin longevitatea sa. Nu am văzut niciodată un baobab, dar bănuiesc că alături de el te simţi neînsemnat şi momentan.
Acest baobab este asemenea sistemului de învăţământ: la fel de masiv - nu-l poţi acoperi dintr-o singură privire şi trebuie să-l analizezi din mai multe puncte de vedere; are o vârstă mai mare decât noi, oamenii; are fructe - absolvenţii universităţilor. Doar că fructele sistemului de învăţământ nu se coc, dar rămân verzi şi respectiv nu au toate calităţile utile, atât de necesare angajatorilor.
Iar dat fiind faptul că scopul principal al sistemului de învăţământ, de a crea angajaţi buni(*), eşuează, apare întrebarea:
"de ce oamenii învaţă 16 ani, dar nu sunt apţi de a face faţă responsabilităţilor la locul de muncă?"
Eu personal am învățat 16 ani, am absolvit facultatea TIC, însă la moment lucrez în calitate de formator (trainer) într-o companie internațională. Pentru a deveni formator am ”învățat” doar 2 ani, pur și simplu procesul era diferit.
(*)Un angajat bun, pentru marea majoritate a profesiilor, este persoana care posedă caracteristicile din imaginea de mai jos:
Acestea sunt cele mai importante, deşi pentru anumite posturi de muncă unele din aceste caracteristici nu sunt prioritare. (o descriere succintă a acestor caracteristici)
Acum, din toate elementele enumerate, sistemul de învăţământ contribuie puternic doar la "cunoştinţe în domeniu":
Însă în acelaşi timp
sistemul curent inhibă simţul "responsabilităţii" şi "creativitatea" viitorilor angajaţi, iar celelalte aspecte le lasă intacte. Explicaţia acestui fenomen poate fi găsită privind în trecutul istoric al educaţiei...
Scurt istoric
Înainte de perioada industrializării, educaţia nu era un fenomen răspândit în masă. Printre activităţile de bază atunci era agricultura şi meşteşugăritul, pentru care nu trebuia mare educaţie.
Însă odată cu industrializarea a apărut şi necesitatea în forţă de muncă multă şi calificată pentru a lucra la fabrici, la "stanoace". Iar pentru a-şi efectua responsabilităţile la locul de muncă, angajaţii nu trebuiau să fie creativi, proactivi, "active learner", ci trebuiau să aibă cunoştinţe în domeniu şi să ştie cum să opereze la "stanocul" său.
Respectiv, pentru a crea mii de angajaţi pentru fabrici şi uzine, au fost create conveiere - şcoli - unde oamenii erau învăţaţi cum trebuie de lucrat, iar dat fiind că de la ei se cerea doar "cunoştinţe în domeniu", procesul de educaţie se focusa în mare parte doar pe acest aspect.
Întorcându-ne în prezent, profilul angajatului s-a schimbat foarte tare, pe când procesul de creare al acestuia a rămas practic intact. Mediul competitiv în care activează companiile defineşte profilul unui angajat de valoare ca fiind:
creativ - pentru a veni cu idei noi şi îmbunătăţiri a proceselor ce există
proactiv - pentru a lua iniţiativa în mâinile sale şi nu să aştepte permanent să i se spună ce trebuie de făcut
"active learner" - pentru ca să înveţe din greşelile sale şi să fie la curent cu toate inovaţiile din domeniul său
etc.
Din cele menționate mai sus, pe de o parte, și din realitatea sistemului de învăţământ pe de altă parte, se vede că acesta nu contribuie la dezvoltarea abilităţilor necesare societății, ba mai mult, reprezentanţii sistemului nici nu realizează ineficienţa acestuia şi opun rezistenţă schimbării. În cazul dat, pentru a schimba ceva sunt 2 scenarii:
îmbunătăţirea sistemului de învăţământ curent şi anume a procesului de învăţare
regândirea sistemului de învăţământ
imagine baobab de pe listofplenty
când se coc, perele cad jos şi, dacă nimeni nu le culege şi le împarte cu prietenii săi, acestea rămân jos şi se descompun.
ideile sunt ca perele, când se coc, ele trebuie împărtăşite cu alţi oameni, ca să beneficieze cât mai mulţi de ele, de altfel ele dispar şi tot efortul şi resursele depuse sunt în van.
#parablog este o iniţiativă a bloggerilor din Moldova de a împărtăşi ideile, evenimentele, oportunităţile, proiectele sociale cu cât mai mulţi oameni.
organizezi un eveniment/activitate/proiecte sociale/educaţionale/de caritate şi vreai cât mai multă lume să afle despre ele? atunci:
1. urmăreşte pagina #parablog pe facebook
2. postează ideile tale pe pagina #parablog
3. bloggerii vor prelua informaţia şi o vor expune aşa cum vor ei (poate fi de bine, dar poate fi de rău, totul depinde de proiect)
4. pe lângă blogul fiecăruia care va scrie despre evenimente, toate postările vor fi "concentrate" pe portofoliul #parablog
în cazul în care nu ai idei şi nu vreai să promovezi nimic, poţi efectua doar paşii 1 şi 4 de mai sus - pentru a fi la curent cu evenimentele din Moldova, nici nu ştii cum apare ceva interesant pentru tine.
unde-s mulţi puterea creşte, şi s-aude la mai mulţi. iată o demonstraţie simplă
mulțumim sponsorilor acestui eveniment:
Rezervaţia Orheiul-Vechi și lui Pașa Valeriu
Efes Vitanta
Moldcell
Departamentul Instituţiilor Penitenciare
un mulţumesc separat anotimpului și faptului că anume acum s-au copt perele, iar cele mai coapte cad pe jos. asta a făcut evenimentul mai interesant, pe bune :)
PS: așteptarea mea s-a realizat - am discutat concret soluții și nu am bătătorit problemele pe care și așa toți le știu.
azi și mâine se va desfășura ivăntul.
scopul, unul nobil - dezvoltarea ideilor de proiecte sociale
participanți - bloggeri
locația - Orheiul Vechi
nu știu cum se vor primi ”plăcintele” bloggerilor, sper la ceva bun.
mă duc cu o singură așteptare, una singurică, pe care o voi menționa după ce evenimentul se va sfârși.
au mai scris:
Cristina Burlacu – Cuptor blogosferic la Orheiul Vechi
Cristina Evtodii – Ce le trebuie bloggerilor ca să-şi adune forţele?
Dragoș Galbur – Arde, uite cum arde… CUPTORUL BLOGOSFERIC
Corneliu Gandrabur – Crimă odioasă la Orheiul Vechi, cu 30 de victime!
Nicolae Apostu – Cuptorul blogosferic
Eugen Luchianiuc - Cuptorul blogosferic 2012

