Just Thinking...

Am fost speaker și a fost o experiență deosebită. Deși înainte de eveniment nu ne întâlnisem niciodată cu speakerii (măcar acei din Moldova), pe parcursul evenimentului și după acesta am avut posibilitatea să mai socializăm puțin - sunt oameni minunați, toți. Și de la fiecare din ei și din discursurile lor am luat lucruri și idei interesante. Pentru cei care nu au fost - am vorbit despre educație. Nu voi înșira însă speech-ul meu în această postare, voi aștepta înregistrarea cu discursul meu și o voi pune aici. Oamenilor le-a plăcut, deși după cum a spus și Alexandru: ”nemulțumiți vor fi oricând.” Au fost și la mine, și asta este normal. Vreau să mulțumesc echipei de organizatori. Lucrul lor poate nu era așa vizibil din sală, dar acolo, după culise, se muncea din greu. Pentru mine a fost un eveniment TEDxChișinău excepțional. Nu e o postare foarte informativă, este mai mult una emoțională, mai mult pentru mine. Dar iată alții au scris și detalii și opinii: Nicu Apostu - TEDx #mdfuture + video Alexandru Bordea - Din culisele TEDxChișinău Doina Babcinschi - TEDx. А какое послание вы получили из будущего? Ina Moroșanu - despre TEDxChişinău 2013: Postcards from the future Eugen Luchianiuc - TEDxChișinău. De rău Procrastinatul - Postcards from the future și altele...

Acum la o bucată de noapte, că tot nu am somn și deja e 31 decembrie, iar peste tot toți scriu ce au învățat anul acesta, mi-am propus să scriu și eu ceva. Un singur lucru. Nu că n-aș învăța mai multe anul acesta, pur și simplu e o realizare importantă: Orice înveți sau orice schimbi în sine, rezultatele nu apar imediat, ci este nevoie de timp pentru a vedea efectul. Simplu și banal, ca de obicei. Însă noi deseori uităm de asta și vrem totul imediat, acum! Iar dacă nu avem acum - renunțăm. Nu renunțați, perseverați.

Cred că primul lucru care mi-a atras atenţia au fost străzile înguste, pe care nu am văzut ambuteiaje.

Timp liber am avut o după amiază, 3 seri şi o dimineaţă, deci pentru a vedea Parisul aveam puţin timp. În primul rând am vizitat turnul. Văzând din metrou doar partea de sus a lui, am fost puţin dezamăgit, pentru că semăna cu o grămadă urâtă de fier ruginit, însă imaginea turnului în întregime a fost mult mai plăcută. Un Like turnului.

Cu limba franceză am o problemă - adică n-am nici măcar o problemă, pentru că nu o ştiu. De la şcoală ţin minte doar versul dintr-o poezie: "il pleut, il pleut aujourd'hui, il pleut de le matin" şi încă câteva cuvinte. În schimb practic toţi francezii cunosc engleza. Încă un lucru care mi-a plăcut foarte tare sunt unghiurile. Parisul nu este un oraş perpendicular (cel puţin în regiunea de centru) şi asta aduce un farmec deosebit acestui oraş. Plimbându-te pe străzile neperpendiculare este o experienţă deosebită.

Semafoarele pentru pietoni - sunt inutile. Am stat la început şi am aşteptat, ca oameni civilizaţi, când se va aprinde semaforul verde pentru pietoni, însă după ce am văzut cum toţi trec, indiferent de culoarea semaforului, am devenit şi noi "Парижане" :).

Trainer-ul care ne-a livrat training-ul a fost o doamnă de vreo ~45-50 ani din Elveţia. Mi-a spus că au şi ei "divergenţe" între vorbitorii de germană, franceză şi italiană. Situaţie familiară. Deşi doamna cunoaşte 6 limbi: franceza, germana, engleza, italiana, spaniola şi portugheza. Not bad. Fiind acolo mi-am amintit de "indivizii" de la noi care nu vor să înveţe nu că a şasea - a doua limbă, însă asta e o altă istorie... Vinul de acolo tot e bun. Iar caşcavalul e mai delicios ca al nostru.

Toţi sunt pameşanîie pe iPhone. Unde nu te-ai uita, poţi vedea cel puţin pe cineva cu iPhone, iar dacă intri în metrou - atunci cel puţin vreo 3 persoane. Traficul rutier e foarte bine pus la punct. Dacă pietonii îşi fac de cap, şoferii respectă regulile de circulaţie. Peste tot sunt semne care facilitează traficul. Am menţionat mai sus că nu am văzut ambuteiaje. Şi, chiar dacă au străzi înguste, au parcări pe marginea drumului, unde parchează cu o măiestrie adevărată. Iată aşa parchează fără ajutorul altei persoane.

Atitudinea oamenilor nu se compară cu a noastră. Este chestia pe care nu o poţi explica, dar o percepi foarte bine. Noaptea Parisul e la fel de frumos.

M-au întrebat francezii impresii negative. Nu am putut menţiona ceva concret, pentru că după cantitatea de emoţii pozitive primite nu am putut observa detaliile şi părţile negative. Deja când voi merge a doua oară voi fi mai atent. Parisul e frumos şi romantic, însă îi lipseşte ceva... Îi lipseşte oamenii frumoşi care sunt în Moldova :)

Eu destul de rar particip la training-uri în calitate de participant, dar îmi place. Sâmbăta aceasta, compania Evenda mi-a oferit oportunitatea să particip la un seminar de vânzări, dus de un trainer din Rusia, gratis.

Cum poţi refuza aşa ofertă? :) Mai ales dacă singur eşti trainer şi mai faci şi training-uri pe vânzări. Prinzi 2 iepuri odată, sau chiar mai mulţi... La prima pauză, ca de obicei, toţi se întrebau unii pe alţii: "Cum ţie training-ul?/Cum îţi pare?". Un lucru interesant este că eu am fost întrebat de 2 ori cum Evghenii Kotov (trainerul) este în comparaţie cu Radislav Gandapas (despre asta mai jos). Mie mi-a plăcut. Trainer-ul a fost competent, publicul a fost implicat, îşi făcea notiţe, era conectat la trainer şi interacţiona atât cu el cât şi între ei. Se vedea că mulţi oameni învaţă ceva nou - asta cred că e un indicator de bază al succesului. Şi în genere, procesul de învăţare este dependent de emoţii. Iar aici Evghenii a fost excepţional - a dat dovadă de o prezenţă scenică foarte bună. Şi dacă să-l compar cu Gandapas (pentru că am fost şi la seminarul lui), care se consideră a fi "самый титулованный бизнес-тренер России"...  Defapt nu poţi compara un trainer pe leadership cu unul pe vânzări, pentru că sunt training-uri diferite, însă, după părerea mea, ca trainer Kotov a fost mai bun. Nu regret că am mers. Nicu tot a scris despre seminar.

Toţi scriu de ce trebuie să mergi la TEDx Next Level. Atâtea laude pot să te încurce şi să nu ştii ce să faci până la urmă. Scriu aici de ce să nu mergi la TEDx, să aduc claritate dintr-un alt punct de vedere. Nu te duce dacă eşti asocial, pentru că acolo vor fi mulţi oameni interesanţi cu care vreai-nu vreai, dar va trebui să interacţionezi. Nu te duce dacă eşti necomunicabil, pentru că oamenilor care vin la TEDx tare le mai place să comunice şi de nevoie vei fi nevoit să mai schimbi o vorbă cu un cunoscut. Apropo, nu te duce dacă nu vreai să-ţi vezi cunoscuţii, pentru că ei la sigur vor fi acolo. Nu te duce dacă eşti conservativ, pentru că la aşa evenimente precum TEDx conservatismul "нервно курит в сторонке в приступах паники" văzând şi auzând ideile interesante şi pe alocuri chiar trăsnite (în sensul bun al cuvântului) ale speakerilor. Eu nu mă duc.

Nici la ora 3:00, nici la ora 4:00, oraşul nu doarme, iar drumurile nu se odihnesc niciodată. Ritmul megalopolisului este unul foarte intens, deşi însăşi moscoviţii sunt lenoşi şi nu tare se încordează să lucreze. Moscova - aşa am văzut-o timp de 5 zile cât am fost la AIESEC Alumni International Meeting 2012 (AAIM). Am plecat din 3 motive majore: workshop-ul pe Educaţie din partea SKOLKOVO School of Management să socializez cu Alumni din AIESEC (definiţia Alumni) să vizitez librăriile din Moscova Să o încep de la sfârşit. Cumulativ am stat ~4.5 ore în 2 librării, una care oferă 80,000 titluri de cărţi, iar alta peste 100,000. Două librării "Juggernauţi" în care te pierzi printre rafturile cu cărţi şi în care timpul trece şi mai repede, mai ales dacă ţi-ai ales o carte şi te aşezi la o măsuţă să o citeşti puţin să-ţi dai seama dacă merită să o cumperi sau nu. Așa s-a realizat unul din obiectivele setate pentru călătorie. Au rămas doar 2, care mi-au depăşit cu mult aşteptările. Conferința AAIM se organizează anual, din mai multe motive, unul din care este oferirea oportunității Alumni-lor să interacţioneze între ei. Să faci cunoștință cu oameni interesanți este foarte plăcut și inspirațional, iar dacă faci cunoștință cu peste 100 oameni interesanți, emoțiile te copleșesc. La conferință mi-am amintit de un post pe facebook al lui Alex:

Alexandru Lebedev August 16 at 10:08am near Chisinau ·  Tu de câte ori întorci capul la oamenii de pe stradă? Like ·  · Share Nadya Dimitriu and 4 others like this.

Alexandru Lebedev dar nu am în vedere că e îmbrăcată persoana dată într-un fel dar de energia ce o propagă. August 16 at 10:13am · Like · 3 În Moldova nu prea întâlnesc așa oameni, dar acolo mi-am dat seama că majoritatea sunt așa. Și tot discutând cu fiecare, îți dai seama de multe lucruri, realizezi că la unii e mai bine, la alții e mai rău, unele țări au potențial enorm, altele nu, unii au multe oportunități, alții umblă și le caută cu lanterna, etc. Moldova în așa ”clasament” nu are o imagine extraordinară, ba chiar nici una ordinară, însă sunt și puncte forte pe care nici Rusia, nici SUA nu le vor avea niciodată (despre asta puțin mai jos). Dar să mă întorc la al treilea obiectiv - tematica Educației discutată în cadrul conferinței. Mă preocupă tematica educaţiei şi aş vrea ca în Moldova generaţiile care vin să beneficieze de un sistem de educaţie eficace, unde individul într-adevăr se formează ca personalitate, obţine abilităţi şi se dezvoltă multilateral, ca mai apoi să contribuie la dezvoltarea ţării. (parcă sună dintr-o carte fantasy) Am fost la SKOLKOVO, care arată și el puțin futuristic

Am fost acolo o zi întreagă, am participat la workshop-uri, discuții, networking și party. Înăuntru îi mai puțin futuristic, dar tare ciotka

sălile nu au denumiri standarde și plictisitoare (cabinetul 102), ci denumiri de țări și continente

și oleacă de vîpendrioj

Workshop-ul pe educație la care am participat a fost facilitat de către Alexey Gusev, SKOLKOVO Director of Public Sector Programmes și se numește ”Education 2030: will professors be replaced with iPad applications?”. O denumire foarte comercială, însă am discutat despre trend-urile generale ale educației în următorii 20 ani

iar apoi despre trend-urile fiecărei etape a sistemului

În genere, SKOLKOVO, din câte ne-au spus pe scurt, este fondat de către 20 persoane din TOP Forbes Russia. Ei au strâns o echipă care au brainstorm-uit și au analizat componentele de bază și cele aferente a sistemului educațional și au venit cu un plan general al evoluției acestuia. Interesant este faptul că nimic extraordinar acolo nu-i, iar noi uneori am oferit și idei care nu au fost în plan, respectiv totul de ce este nevoie se cunoaște, trebuie doar de apucat de treabă. La moment aștept prezentarea în întregime de la Alexei, sunt multe lucruri interesante acolo. Deși acest plan există, acesta încă nu se știe când va fi realizat. Din câte am înțeles, acesta nu este finalizat, iar Rusia este mare și implementarea se va întinde în timp. Rusia a înțeles că fără oameni de treabă ei nu vor ajunge departe. Asta sună tare banal, dar pe cât de banal e, pe atât de complicat de înțeles pentru majoritatea țărilor care nu investesc în învățământ. Pentru a accelera și a motiva oamenii să facă ceva, ei au creat Agenția de Inițiative Strategice, obiectivul căreia este: Создание возможностей для самореализации молодых амбициозных лидеров, способных вывести Россию на передовые позиции в мире, построить страну, в которой хочется жить и работать. Pe scurt, ei încurajează inițiativele care pot aduce folos societății. Pe site-ul lor este multă informație despre proiecte, inițiative și multe alte lucruri. Asta a fost la workshop, după care ne-am strâns un grup de 6 oameni interesați de educație și am discutat în continuare acest subiect, împărțindu-l în: educație preșcolară educație școlară educație universitară  educație post-universitară Discuția continuă în online, iar în maxim o lună am să am și un output. •••••••••••••••••••••••••••• Așa au fost aceste 5 zile în Moscova, pline de emoții pozitive și întrebări retorice, pe care cuvintele nu le pot reda. Timp în care am făcut cunoștință cu peste 100 oameni, mi-am consolidat viziunile proprii în vederea educației și am obținut idei noi. Sunt mult mai multe de spus, dar voi încheia cu acel punct forte de care nici Rusia, nici SUA nu vor beneficia niciodată - suntem o țară mică și schimbările pot fi făcute mult mai repede și eficient, dorință să fie. Pentru a se dezvolta, Moldova are nevoie de oameni inteligenți, creativi, cu inițiativă și cu idei inovative (mai pe scurt - de treabă), iar pentru asta avem nevoie de o schimbare în educație. Și așa impresie am eu că această schimbare tot noi o vom face.

procesul de învăţare eficient cuprinde în sine câteva elemente vitale: curiozitate învăţare/acumularea informaţiei practică curiozitatea stârneşte interes ai văzut cum cineva cântă la chitară şi ţi-ai dorit să înveţi şi tu?  ai văzut prin cărţi schelete/imagini a dinozaurilor care te-au fascinat şi întrebai de părinţi diferite lucruri despre ei? ştii de ce avionul Ан-225, cel mai mare avion din lume, care încărcat cântăreşte peste 600 tone (!) zboară? ştii de ce focul unui chibrit aprins are culorile alb, galben, portocaliu şi albastru?

curiozitatea poate apărea de la sine (exemplul cu chitara sau dinozaurii), sau poate fi indusă (ex. cu avionul sau culoarea flăcării) şi serveşte în calitate de impuls pentru acţiunile ulterioare menite de a satisface această curiozitate - de a învăţa. cea mai pronunţată curiozitate este acea a copiilor. de ce un copil pune multe întrebări? pentru că îi este interesant, iar atunci când îi este interesant, el este atent la ce îi spui. doar că cu timpul noi îi dezvățăm să fie curioși. în prezent la școală nu se stârnește curiozitatea elevilor și ei nici nu știu pentru ce învață anumite obiecte, respectiv ei nu sunt motivați și nu depun efort pentru a învăța. procesul eșuează din start. învăţarea trebuie să fie interactivă video, imagini, diagrame, exerciţii, lucru în grup, simulări, quiz-uri, jocuri, asocieri, cărţi, discuţii, teste, experimente, twitter, evaluări, competiţii, istorii/povestiri, prezentări, întrebări, scheme, proiecte individuale şi multe alte elemente pot fi utilizate pentru ca procesul de învăţare să fie interactiv şi să nu se rezume doar la conspect. însă modalitățile de livrare a informației trebuie să fie diferite nu doar pentru că asta e interactiv, sau că e fain, sau că e era digitală. cauza iarăși este în noi. o persoană poate să-și mențină atenția asupra unui lucru ~10 min (aici sunt mai multe păreri, însă eu aleg 10 min). după 10 min omul deja nu este atât de productiv, însă dacă schimbăm obiectul atenției, contorul se resetează. pe lângă asta, s-a demonstrat că informația învățată se memorizează mai bine, dacă aceasta este însoțită de un mic test (fără note) care consolidează cunoștințele noi (Testing effect) practica este vitală abilităţile nu se învaţă, ele se dezvoltă. ştiinţific acest fapt îl explică neuroştiinţa (en), însă o explicaţie accesibilă constă într-un exerciţiu foarte simplu: ia un pix şi scrie pe o foaie o propoziţie simplă, ceva de genul: "afară este cald"  abilitatea noastră de a scrie am obţinut-o la grădiniţă/şcoală, învăţând mai întîi teoria (formele literelor), apoi practicând scrisul (caiete în care scriam pe câteva linii fiecare literă în parte, apoi silabe, etc.). acum, dacă eşti dreptaci, ia pixul în mâna stândă (şi invers) şi scrie exact aceeaşi propoziţie "afară este cald". cel mai probabil că în loc de nişte litere frumoase vei face nişte mâzgâleturi. cum aşa, doar teoria este cunoscută la perfecţie?! pentru că abilităţile nu se învaţă, ele se dezvoltă. nu vei învăţa să cânţi la chitară, să programezi, să vorbeşti în public, să fii creativ, să tapezi fără să privești la tastatură, să rezolvi probleme, dacă doar citeşti despre asta sau te uiţi la alţii cum o fac. orice cunoştinţe trebuie aplicate în practică pentru a le consolida şi a le transforma în abilităţi. pe lângă asta mai sunt cunoştinţe cum ar fi "anii şi detaliile războaielor" din istorie, "ţările lumii şi capitalele lor" din geografie şi multe alte obiecte la baza cărora se află informaţie care trebuie pur şi simplu memorizată. aşa informaţie se numeşe explicit knowledge sau memorie declarativă. informaţia dată, dacă nu este repetată, se uită cu timpul, însă există o metodologie, descoperită de mai mult de 100 ani în urmă, care se numeşte Spaced repetition (Интервальные повторения) şi permite memorarea "explicit knowledge" în baza repetărilor programate a informaţiei (la tema dată e multă informaţie, cine vrea - să citească). toate aceste lucruri apoi se presară cu elemente din "gamification", pentru a înlocui notele şi a face procesul de învăţare mai atrăgător şi interactiv. notele într-un sistem de educaţie adecvat doar încurcă, pentru că ele (1) educă frica față de greșeli și insuccese (ai făcut o greșeală - asta e rău și ai o notă mai mică) și (2) substituie curiozitatea, dorința naturală de a descoperi lucrurile, cu dorința de a primi o notă de 10. și dacă pentru a primi o notă de 10 trebuie de făcut pașii 1,2,3, atunci elevul se focusează doar pe pașii 1,2,3, iar restul trece pe lângă el fără să-l afecteze cumva. deci, sistemul de educație modern este un mediu unde curiozitatea este ghidul elevilor în obiectele de studii, unde elevii nu se tem să facă greșeli și să primească pentru asta o notă nesatisfăcătoare, ba dimpotrivă ei învață foarte mult din greșelile sale, unde ei își dezvoltă abilități concrete și unde ei nu se plictisesc, ci interactionează și învață împreună. ceea ce avem la moment însă, pe alocuri seamănă cu un antipod a ceea de ce avem nevoie. PS: începutul istoriei aici PPS: iată de ce focul are culoarea albastră, eu aș învăța așa chimia: imagine de pe ipadwallpaper imagine chibrit de pe vipdictionary

am scris aici un articol despre sistemul de învăţământ curent, unde am menţionat 2 scenarii de îmbunătăţire al acestuia. postarea dată abordează primul scenariu: îmbunătăţirea procesului de învăţare a sistemului de învăţământ. Două din problemele majore ale sistemului de educaţie este ineficienţa metodelor de predare a informaţiei şi lipsa unor obiecte de cunoştinţă generală în şcoli şi universităţi (ex. creativitate, arta oratorică, comunicare eficientă, lucru în echipă, ocrotirea mediului înconjurător, etc.). În ultimii 10 ani, odată cu avansarea tehnologiilor, au fost descoperite multe lucruri interesante şi utile în domeniul cercetării creierului (neuroştiinţei) şi în domeniul psihologiei, care oferă o nouă privire asupra procesului de învăţare al omului şi care demonstrează faptul că "There is no greater anti-brain environment than the classroom and the cubicle."  -Dr.John Medina, Brain Rules Procesul de învăţare aşa cum este el acum în şcoli şi universităţi împiedică performanţa studenţilor şi nu oferă practică - doar teorie şi aceea într-o modalitate ineficientă. Pentru asta să ne amintim cum au loc orele la universitate: 1. o mare parte din ore constau în faptul că vine profesorul şi timp de 1h20min dictează conspect (dacă îşi ştie conspectul - se plimbă prin sală, dacă nu - se pune la tribună). 2. nu există interacţiune între profesor şi studenţi, comunicarea este profesor -> student 3. lucrările de laborator sunt copiate din an în an 4. studenţii la ore sunt observatori pasivi, în loc să fie participanţi activi 5. informaţia este oferită foarte plictisitor Deci are loc simplul transfer de informaţie, de la profesor la student, cu iniţiative (deseori nereuşite) de a pune în practică informaţia nouă. În rest nimic din ce le trebuie angajatorilor:

Respectiv, îmbunătăţirea situaţiei şi a sistemului de învăţământ constă în antrenarea profesorilor în principiile după care creierul uman învaţă şi asimilează informaţia. Asta sună foarte complicat, însă în realitate totul este mult mai simplu: 1. În primul rând - eliminarea obiceiului de a scrie conspecte la ore. Pentru că e stupid. Avem orice fel de informaţie în internet la distanţa unui click, însă pierdem mai mult de o oră pentru a scrie conspect. Acest timp trebuie utilizat pentru discuţii şi pentru a clarifica careva momente mai complicate. Aceasta automat va rezolva şi 2. problema comunicării, care trebuie să fie bilaterală, profesorii trebuie să discute cu studenţii. Aici nu mă refer la evaluarea cunoştinţelor studenţilor, atunci când profesorul scoate un student în faţă şi începe să-l întrebe, ci la procesul de predare a informaţiei noi. 3. interactivitatea informaţiei. dacă să o iau foarte simplu - noi avem 2 ochi, o gură, 2 urechi, 2 mâini şi un creier cu o imaginaţie foarte bogată, însă la universitate se utilizează doar urechile (pentru a asculta conspectul), mâinile (pentru a scrie conspectul) şi puţin creierul (pentru a rezolva probleme). restul stau şi "нервно курят в сторонке", cu speranţa că cineva va avea nevoie ele. Este demonstrat faptul că mai mult de jumătate din toate resursele creierului revine sistemului vizual. În şcoli şi universităţi însă nimeni nu a auzit de vizualizarea informaţiei sub formă de imagini, diagrame sau concepte care să fie intuitive. Şi chiar dacă cineva utilizează un proiector la ore, slide-urile acestuia sunt o copie a conspectului, pline cu text, pe care profesorul, întors cu spatele la studenţi, le citeşte liniştit şi monoton în timp ce studenţii mai dorm sau se ocupă cu activităţile sale. Interactivitatea informaţiei poate fi realizată şi prin utilizarea posibilităţilor internetului - un alt instrument cu un potenţial enorm, dar de care nu se beneficiază deloc. TED, TedEd, Khan Academy, Twitter, YouTube, Vimeo, toate acestea şi multe altele conţin foarte mult material didactic interactiv şi util pentru elevi şi studenţi, tot ce le rămâne profesorilor este să le utilizeze, atât. 4. creativitatea - "la examene va trebui să scriţi aşa cum v-am dictat în conspect" - fraza care inhibă toate încercările de manifestare a personalităţii şi creativităţii. Sumarizând cele expuse mai sus într-o soluţie concretă pentru îmbunătăţirea procesului de educaţie: antrenarea profesorilor în livrarea informaţiei mai eficient revizuirea materialelor didactice utilizate de profesori şi modificarea acestora pentru a le face mai interactive şi eficiente (aici pot fi create task force-uri pentru domenii întregi) revizuirea obiectelor predate în şcoli şi adăugarea obiectelor de cunoştinţă generală Cel mai mare efort trebuie depus la punctul 2, de către profesori. Aici şi vor apărea cele mai multe nemulţumiri şi rezistenţă, pentru că ei sunt lenoşi şi nu vor să depună efort. Cât ţine de cheltuieli, va fi nevoie de finanţare pentru a organiza o conferinţă în care vor fi antrenaţi profesorii şi pentru revizuirea materialelor didactice. Cea mai mare sumă de bani va fi necesară pentru logistică în şcoli, dar pentru a o estima trebuie de luat în vedere mai mulţi factori. Acestea sunt câteva idei de îmbunătăţire a unei părţi componente a sistemului de educaţie - procesul de predare a informaţiei. Sistemul educaţional modificat în întregime arată foarte diferit. to be continued...

această postare este o parte componentă a articolului despre sistemul de învăţământ curent. --------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Companiile în prezent se ciocnesc de o competiţie extrem de puternică. Toţi sunt gata să vândă acelaşi produs/serviciu mai ieftin, mai mult, mai calitativ. Se întâmplă asta pentru că în prezent totul se poate de copiat: procesele, produsele, ideile, business-urile, modelele, know-how-ul. Totul, în afară de oameni. Respectiv orice companie care se respectă, îşi doreşte angajaţi cât mai buni:

proactiv - un angajat proactiv nu are nevoie să i se spună permanent ce trebuie de făcut. el preia iniţiativa şi face lucrurile să se întâmple, găseşte soluţii la situaţiile mai complicate şi acceptă provocările. angajaţii proactivi caută soluţii şi mereu sunt gata de următorul proiect, care le poate oferi următoarea provocare. în universităţi însă oamenii îs reactivi, permanent aşteaptă să li se spună ce trebuie de făcut şi ei permanent găsesc metode să nu facă lucrurile. responsabil - angajaţii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru acţiunile sale, nu să acuze competiţia, economia, piaţa, consumatorii, etc. odată ce şi-a asumat responsabilitatea, angajatul va căuta unde a fost greşeala lui şi pe viitor nu o va mai face (probabil) creativ - cuvântul la modă acum. companiile au nevoie de angajaţi creativi, vor inovaţii. dar creativitatea trebuie antrenată, cu cât mai mult cu atât mai bine. în universităţi nici nu pute a creativitate, acolo toţi scriu conspecte şi le învaţă experienţă - aici se poate de spus foarte multe. spun doar că sistemul de învăţământ nu contribuie aici, deși experiența este unul din cei mai importanți factori pentru un angajator comunicare eficientă - pe lângă cunoştinţe de specialitate, pe care le utilizezi la serviciu, sunt cunoştinţe de care ai nevoie permanent. comunicarea eficientă face parte din categoria a doua. pe lângă asta, performanţa la serviciu depinde foarte mult de abilităţile tale de comunicare cunoştinţe în domeniu - cu cât mai multe, cu atât mai bine "active learner" - abilitatea de a învăţa încontinuu şi din propria iniţiativă. inclusiv să înveţi din propriile greşeli jucător de echipă - la serviciu nu stai în bancă şi lucrezi de unul singur, ci lucrezi în echipe la realizarea diferitor proiecte unele se interconectează, altele sunt irelevante pentru anumite joburi, dar fără de ele nu poţi obţine un post de muncă bine plătit.

când se coc, perele cad jos şi, dacă nimeni nu le culege şi le împarte cu prietenii săi, acestea rămân jos şi se descompun. ideile sunt ca perele, când se coc, ele trebuie împărtăşite cu alţi oameni, ca să beneficieze cât mai mulţi de ele, de altfel ele dispar şi tot efortul şi resursele depuse sunt în van. #parablog este o iniţiativă a bloggerilor din Moldova de a împărtăşi ideile, evenimentele, oportunităţile, proiectele sociale cu cât mai mulţi oameni. organizezi un eveniment/activitate/proiecte sociale/educaţionale/de caritate şi vreai cât mai multă lume să afle despre ele? atunci: 1. urmăreşte pagina #parablog pe facebook 2. postează ideile tale pe pagina #parablog 3. bloggerii vor prelua informaţia şi o vor expune aşa cum vor ei (poate fi de bine, dar poate fi de rău, totul depinde de proiect) 4. pe lângă blogul fiecăruia care va scrie despre evenimente, toate postările vor fi "concentrate" pe portofoliul #parablog în cazul în care nu ai idei şi nu vreai să promovezi nimic, poţi efectua doar paşii 1 şi 4 de mai sus - pentru a fi la curent cu evenimentele din Moldova, nici nu ştii cum apare ceva interesant pentru tine. unde-s mulţi puterea creşte, şi s-aude la mai mulţi. iată o demonstraţie simplă

ce faci atunci când într-o zi de luni la începutul săptămânii, vara, pe o căldură nebună, ești invitat la un eveniment pe întreg weekend în afara Chişinăului? unii ar prefera să refuze şi să se odihnească acasă, după o săptămână de lucru, să doarmă sau să facă oricare altă activitate, cu sau fără folos.  însă 30 bloggeri au decis că să petreacă acest weekend la Rezervația Orheiul Vechi și totodată să facă ceva util. astfel s-a primit #cuptorulblogosferic. în loc de plăcinte am copt idei. 3 grupuri a câte 10 bloggeri au dezvoltat câte o idee prin care să soluționeze/ajute societatea cu ceva. am prezentat și am dezbătut ideile, le-am argumentat și am ales una care va fi implementată la sigur (deși cred că încă una cu timpul se va realiza și ea). scopul evenimentului a fost realizat cu succes, însă pe lângă asta au mai fost o mulțime de momente interesante și memorabile, precum vizita pentru prima oară a Rezervației Orheiul Vechi, experiența unică de a dormi pentru prima oară pe pământ, într-un sac de dormit, cu riscul să-ţi cadă vreo pară în cap, cântatul la chitară seara în jurul rugului împreună cu Victor Guzun - ambasadorul Republicii Moldova în Estonia, discuții interesante la un pahar de bere cu bloggerii, care sunt oameni foarte diverși și fiecare interesant în felul său, excursii în trecutul istoric al Moldovei în muzeul din Orheiul Vechi, aerul, diferit de cel din Chișinău și timpul petrecut diferit decât de obicei.

mulțumim sponsorilor acestui eveniment: Rezervaţia Orheiul-Vechi și lui Pașa Valeriu Efes Vitanta Moldcell Departamentul Instituţiilor Penitenciare un mulţumesc separat anotimpului și faptului că anume acum s-au copt perele, iar cele mai coapte cad pe jos. asta a făcut evenimentul mai interesant, pe bune :) PS: așteptarea mea s-a realizat - am discutat concret soluții și nu am bătătorit problemele pe care și așa toți le știu.

Se zice că timpul tinerilor nu costă atât de scump decât cel al maturilor și că trebuie să ascultăm de cei maturi. Ei bine, postarea nu e chiar despre asta, dar oricum: toţi au 24 ore pe zi, iar dacă-i asculți pe cei maturi, riști să ajungi așa cum sunt ei, nu mai buni. ___ Îmi place să văd și să cunosc oameni interesanți și nu-mi place când oamenii (în mare parte acei mai în vârstă) de obicei te compară cu sine, dându-și valoare: 1. că au trecut prin multe în viață 2. că chipurile timpul lor costă mai scump 3. că ei au ajuns ceva în viață Tăt asta hernea. Eu văd asta puțin altfel - compară aceeași vârstă. Spre exemplu Vasilică are 23 ani, iar moș Ion 47. Păi lasă să-și amintească moșu cum era el la 23 și să se compare cu Vasilică. Dacă Vasilică e mai bun la 23, el are toate șansele să fie mai bun ca moșu și la 47 ani. Asta e mai obiectiv. Nu poți compara ceva la ce s-a lucrat 10 zile cu ceva la ce s-a lucrat doar 5, este evident ce va fi mai bun, dar nu este corect. Mulți au să spună că ”erau alte timpuri”, adevărat, erau, asta îi avantajează pe generațiile noi și asta e bine. La fel mă uit la tinerii de 18-20 ani și când îmi amintesc cum eram eu la această vârstă, îmi dau seama că ei au șanse să ajungă departe. Deși ”au șanse” nu neapărat înseamnă că ”vor ajunge departe”, dar pentru asta ei au 24 ore pe zi și un cap pe umeri.