Îmi plăcea să vizitez, de fiecare dată când treceam prin Azuga, "Căminul fabricii", cum numeau localnicii una din vechile bodegi ale orașului, locul în care berea Azuga se bea în modul cel mai nemijlocit cu putință, direct din fabrica aflată peste drum. Era un loc fără pretenții, vizitat mai mult de localnici - consumatori serioși, maturi, care ar renunța oricând la aparența aseptică a unui local, în favoarea unei oferte solide, consistente și rezonabile ca preț, oamenii cu preferințe bine cristalizate, trecuți de mult de vremea tatonărilor juvenile. Aici găseai pur și simplu bere de Azuga, toată gama (Regală, Pils, Premium, Excelsior și Brună) și pastramă de oaie. Totul la prețuri de ți-era rușine să mai ceri restul. Având de curând drum prin zonă, m-am abătut ca de obicei, alături de doi prieteni cărora voiam să le arăt pitoreasca locantă, spre căminul fabricii. Ne tachinam, exaltați de pofte, făcând pronosticuri sumbre despre posibilitatea ca localul să fie închis, în renovare, pastrama lipsă sau berea pe terminate.