PE MĂRI, PRIN ŢĂRI...
13-25.XI.1994Din notele răzleţe din croazieră. La un moment dat, şi pe mult timp legănat de valuri, prinde a-mi bâzâi în memorie refrenul acela cu „Melancolie – dulce melodie”. Dar mă întreb: oare nu s-ar fi putut dramatiza niţel, cântându-se: „Ah, agonie – sfâşietoare melodie”.Ion Buduca e cu un deget bandajat. Explicaţia: „A dat cu degetul într-o scandinavă înfundată”.Rada Aleksandrova din Bulgaria despre colegii mai tineri: „O, ei sunt mai instruiţi ca noi, cei de cândva, alaţii la vârsta lor, însă nu cred că sunt şi mai talentaţi”.
22.XI.1994
Ioan T. Morar, „caţavencist” ce e, pentru a se ţine într-o formă bună, o tot dă în calambururi. Unele din ele, improvizate când mergeam spre şi vedeam dinspre Pergam (de acolo vine pergamentul!), fost antic-grecesc, acum – tucesc. (De altfel, Morar se autodefineşte astfel: „Eu sunt stre-sarea şi piperul grupului”.)
* * *Există poligamieŞi pergamie,Aceasta – numai pe hârtie.
* * *Şi dacă ramuri bat în geam,Eu sunt, mândră, la Pergam.
* * *Din Pergam dintre ruine,Eu scriu, mândră, către tine.
* * * Lui Ştefan Acopian
De cum priveşte înspre Ararat,Armeanul gândeşte automat.
(Trecând prin preajma unui lan de bumbac recoltat, prin care se răsfira o turmă de oi):
* * *Mănâncă oile bumbac, –Vă daţi seama ce lână fac?
O altă expresie a sa: „Colindăm de-a lungul şi de-a destrăbălatul”.
Şi una de-a lui Adrian Popescu:
Nu are importanţăPrecum bobul de faianţă
Octavian Paler şi Marius Tupan sunt convertiţi în valută, reieşind următoarele monede: paleri (taleri) şi tubani (bani).
Muzeul din Pergam al lui Ascelepios: două urechi îngemănate, una dintre ele – material didactic.
Marea agitată ne-a ţinut două zile în portul Izmir. Radu G. Ţeposu şi Marius Ghica întârzie la plecarea corăbiei. Deja ne desprindem de chei, când ei sunt aduşi cu şalupa, fotografiaţi intens de cei de pe punte; de unii – aplaudaţi, de alţii – certaţi. Se zice că, din cauza reţinerii în Smirna (Izmir), nu vom mai putea vizita Salonicul şi Delphi, precum era programat. Printre ai noştri – şi din cei care nu-şi pierd optimismul: „Măcar Delphi, dacă nu şi Salonicul”. Să vedem.Pe vas, Ţeposu este întrebat: „Vorbiţi englezeşte?” El: „De vorbit vorbesc eu, dar nu înţeleg nimic”.
Efesul – stil elen, suplu; Pergamul – mai… stâncos, mai greoi; ceva mai oriental. În anul 41 î.H., pe aici a dat şi Cleopatra.Printre ruine – pisici blânde, tortoşele (aşa se spune la Negureni, adică – grăsulene), foarte linguşitoare – pentru a fi servite cu bunătăţi din genţile turiştilor.
Ioan T. Morar îi face aluzie lui Octavian Paler ca acesta să-l pună şi pe el în Jurnal şi să-i spună când şi unde va a publica „acest moment de istorie antică”.
Pe când ne întoarcem de la Efes, abia de coborâm din autocare, că este constatată dispariţia scriitorului ucrainean Anatoli Kosteţki. Mulţime de versiuni dramatice: răpit de terorişti; asasinat de vreun taximetrist care l-a văzut în mână cu 100 de dolari; plecat cu o şalupă spre o insulă, s-o viziteze, şalupa s-a răsturnat, s-a scufundat; ba chiar că avea cu el nişte secrete de stat pe care le-a oferit NATO-ului. De, scriitorii au imaginaţie bogată…
23.XI.1994
Dimineaţa, în portul Pireu. Au avut dreptate cei care erau optimişti: timpul ne permite să vizităm Delphi! (Plecăm a doua-zi după-masă). Iar odată ce mergem la Delphi, Ioan T. Morar zice că: „Mergem la delphinariu”.Sus, pe stadionul olimpic din Delphi, primii se iau la întrecere Ioan T. Morar şi Florin Iaru. Privelişte amuzantă, dar cu un deznodământ imprevizibil: durduliul coleg câştigă în faţa pasului mare, dar dezarticulat al longilinului coleg.
24.XI.1994
Acropole. La intrare – Templul Atenei-Nike. Museionul. Erectionul… de sus – Teatrul lui Dionisos. Jos, jos – Agora. Adăstăm un timp pe colina Aeropag.Agora romană. Templul lui Poseidon.Facem popas în cafeneaua „Maronita”, unde Victor Ivanovici se oferă a ne servi cu bere. Discuţii despre Evul Mediu şi Renaştere. Dl Paler apără Evul, găsindu-i Renaşterii destule păcate.
10.XII.1994
Ceea ce ar trebui să fi scris în jurnal despre surprinzătoarea pentru mine şansă de a mă fi aflat printre peste 400 de scriitori din 30 de ţări pe itinerarul Atena – Odessa – Constanţa – Varna – Constantinopol (Istanbul) – Izmir – Efes – Pergam – Pireu – Delphi – Bucureşti, între 12-24 noiembrie, se află schiţat, chiar compartimentat cotidian, în carnetul meu de călătorie, în interviul pe care i l-ama acordat lui Marius Tupan pentru revista „Luceafărul”, în interviurile pe care le-am luat eu însumi, aflându-ne pe nava elină World Renaissance, lui Octavian Paler (circa 2 ore de discuţie), Mircea Ciobanu, Nae Prelipceanu, Adrian Popescu şi Radu G. Ţeposu. Întrebările mele, mărturisirile lor conţin ici-acolo detalii de referinţă la antichitate, la aflarea noastră într-o atmosferă de legendă, la mările Neagră, Marmara şi Egee pe care am plutit, la condiţiile şi ambianţa de pe vapor etc. Pentru documentare bibliografică e de folosit catalogul participanţilor „Waves of zhe blak sea a meeting of three seas 14-23 november 1994”.
Problema dacă e cazul să ne referim pe cât se poate de obiectiv la Eminescu, la creaţia sa; discuţiile în contradictoriu şi categoricele afirmaţii ale puritanilor că în ultimul timp au apărut detractori neruşinaţi ai Marelui Poet… Bine, dar unele obiecţii referitoare la problema în cauză se emiteau şi mai înainte. Să zicem, în Jurnalullui Simion Stolnicu, pe 3 iulie 1944, stă scris că Eminescu „Este un fervent culegător de mucuri de idei filosofice ale vremii”. Într-o paranteză, autorul notelor se întreabă: „Ce-ar zice un copil – eventual al meu – la citirea acestor rânduri descoperite într-un târziu de vreme?!”Ce să zică? Mai curând, surprins, derutat, poate chiar stupefiat, după câteva clipe ar prinde să protesteze vehement. Sau, cine ştie…Noi atestăm la Eminescuun geniu deplin. Stolnicu, însă, operează cu linguriţa, scriind: „Nu sunt excluse scânteierile de geniu într-un cap aşa de bogat în contraste biologice moldo-slave-orienatale”.
Holurile USM, unde se derulează ideile de cârciumă ale lui Esi., mă duce la gândul că există şi un talent al comportamentului, un talent al ţinutei. Cred că-l are poetul Adrian Popescu.
Cum mai sunt derutate sensurile cuvintelor… Fariseu – în ebraică – înseamnă deosebit, altfel decât alţii, ceea ce, iniţial, parcă nu ar fi fost un motiv acuzator…
11.XII.1994
Şi totuşi, câte ceva din călătorie (în jurnalul de drum ar putea apărea oarecum altfel regizat-stilizat)… – (substanţa de bază „am topit-o” în jurnalul de călătorie căruia intenţionez să-i sic: „Jurnal de pe trei mări şi două continente”). La Efes, unde nebunul de Herostrat incendiase Templul Zeiţei Artemis, unde băştinaşii îl salutaseră pe fostul locotenent al lui Cezar, Marc Antoniu, sub nule de Noul Dionysos (a. 41 î.e.n.) şi de unde noul-vechiul călău, mai târziu, o smulge pe Arsionoё, sora Cleopatrei, năsoasă ambiţioasă, dar şi frumoasă, şi nemiloasă, care dă dispoziţie să fie asasinată soră-sa. Acolo, unde venise „Epistola pentru Efeseni a Sfântului Apostol Pavel” şi pe unde, în a treia sa călătorie, ajunse însuşi Apostolul Pavel, căruia poetul Adrian Popescu îi presupunea cu fremătătoare evlavie urmele, „descoperind” în vale, lângă piaţeta din faţa Bibliotecii, în stânga, semnul crucii sculptat pe pietrele fostelor clădiri măreţe. Florin Iaru – poze, Ioan T. Morar – glume. Amfiteatrul interzis pentru accesul publicului în urma zdruncinăturilor periculoase pe care i le-a provocat, mai anul trecut, un gigant concert-rock. De la amfiteatru în vale se întinde o stradă pentru promenade, atunci, în străvechime de vremuri, cu o lungime de circa 500 de metri, despre care simpaticul nostru ghid turc ne spune că a fost prima stradă din antichitate, deci şi din lume, luminată nopţile. Probabil, cu făclii…
La Moscheea Albastră din Istambul umblau zvârlugi de copii. Mi se pare că Adriana Bitel sau Adriana Babeţi vru să-i dea, aşa, din generozitate, ceva lire unui puşti-târgoveţ, însă acesta prinse a se feri de binefăcătoare ca de ceva ciumat, dându-i de înţeles că mândria turcească nu are nevoie de milostivire.
Sursa
2014-10-31 06:10:00