Dezamăgire ascunsă de rozul ochelarilor

Oamenii sunt creați astfel încât, adesea au așteptări… Așteptări de la alții sau de la propria persoană. Cert este că, adesea ei sunt dezamăgiți.

Chiar dacă de cele mai multe ori așteptările noastre sunt inconștiente, vine un moment în care ele ies la suprafață. De obicei, acest lucru se întâmplă când frumoasa poveste în care ne-am imaginat că trăim se ruinează. Atunci suntem nemulțumiți de tot ce ne înconjoară, de ce facem și cum facem, precum și de ce și cum fac cei din jur.

***

Cine ar putea spune, cu mâna la inimă, că nu a purtat niciodată ochelari roz? Sau nici măcar nu i-a probat vreodată? Desigur, aici nu merge vorba de ochelarii propriu ziși, cu forme pătrate, rotunde sau ovale, este vorba de acei ochelari invizibili pe care dacă-i scoți, rămâi șocat, îndurerat și foarte dezamăgit. Unii preferă să-i îmbace din nou, iar alții încep să analizeze lucrurile la rece.

Adesea, dacă e să vorbim despre oameni, după ce observăm că ceva nu e în regulă, noi totuși încercăm din răsputeri să păstrăm acei ochelari roz pe ochi și să ne convingem că anume așa arată realitatea, însă ne autoamăgim. Începem să ne mințim, încercăm să-i convingem și pe cei din jur că realitatea nostră e cu adevărat roz, însă fără să observăm ajungem să nu mai vedem, din cauza ochelarilor care își pierd culoarea treptat, devenind negri și nepermițând să mai observăm culorile vieții. În momentele în care observăm acea mică pată sau zgârâietură pe sticla imaginară, depinde doar de noi dacă scoatem ochelarii și îi aruncăm, păstrând lumea color sau îi lăsăm să ne ducă în bezna imaginarului. Trebuie să știm la ce risc mergem, căci dacă scoatem brusc ochelarii negri și ne uităm la soare, șocul și durerea vor fi enorme.

***

Doar noi suntem cei care decidem cât mai vrem să ne mințim, purtând ochelarii roz care ne ascund durerea și tristețea ochilor dezamăgiți și pierduți în marea trădărilor…