Teo_sunny

Favicon Teo_sunny

Zîmbeşte, lumea te iubeşte!!

RSS posts

Comentează

Eu trăiesc sau visez?

Eu trăiesc sau visez…?

Totul pare așa ireal… Soarele s-a înnecat în mare, iar ultimile-i raze supraviețuitoare colorează cerul în roz… Marea respiră liniștit, miscându-și nările din valuri, iar munții din depărtare stau, ca de-obicei, neclintiți și-nfumurați…

Eu trăiesc sau visez? Sau poate sunt doar o fantomă ce nu și-a trăit visul pe pământ și acu a fost expulzată din cer și trimisă sa-și îndeplinească marea dorință – să trăiască pe malul mării?… Poate că la un moment dat, când dorința va fi pe deplin împlinită, fantoma, adică eu, mă voi contopi cu picăturile mării și mă voi evapora odată cu renașterea soarelui – înapoi la cer?

Privesc iar și iar eternitatea mării, apoi îmi îndrept ochii spre cerul care curge și… Ce sentiment ciudat mă-ncearcă, de parcă eu aș curge din cer… de parcă aș cădea în gol… Retrăiesc momentul expulzării , simt cum caaaad! Aș vrea să zic că zbor, dar nu zbor, pentru că direcția mea e în jos, stația mea finală e o prăpastie, e Pământ!

13262079_1087186564676536_1709387088_o

Eu trăiesc sau visez? Sau poate e doar imaginația unui film, poate sunt doar în mintea scenaristului sau regizorului, care-și imaginează fiecare detaliu cu ajutorul ochilor mei, căci eu văd, încă văd, chiar dacă nu mai simt… eu încă văd… Văd ca într-un vis toate detaliile din jurul meu, iar ochii mei sunt precum obiectivul unei camere de luat vederi – zoom-ează, îndepărtează, blurează…

Sau poate că totul se întâmplă doar în visul meu? Nu sunt nici fantomă, nici imaginație… Poate sunt doar prea visătoare? Și cum aș face să mă trezesc din acest vis? O să mă trezesc doar când o să mă lovesc de destinația finală – pământ… Cred că o să fie prea dureros, așa că prefer să visez în continuare…

Eu trăiesc?! Eu visez?!

Știu! Eu îmi trăiesc visul!

Vizitează orașul turcesc Izmir în 5 zile

Turcia este locul în care se contopește lumea occidentală cu cea orientală, ceea ce poți observa și în Izmir. Aici totuși oamenii sunt mai europenizați, acest oraș fiind situat în regiunea Egeea, la aproximativ două ore de la granița cu Grecia. Dacă ai decis să îți petreci o mini vacanță de aproximativ 5 zile, trebuie să știi ce ai de făcut aici.

Locuri de vizitat

District Konak (centrul orașului) care întrunește mai multe destinații de vizitat. Chiar în centrul scuarului principal puteți vedea Turnul cu Ceas (the tower with watch) care reprezintă simbolul orașului, în spatele acestuia fiind situată Primăria orașului (town hall) și un pic într-o parte Moscheea (Mosque) la care oamenii se roagă doar afară, intrarea înăuntru fiind interzisă. Tot în această regiune veți găsi strada Atatürk Caddesi care face parte din zona Alsancak. Aceasta este zona perfectă pentru relaxare,  fiind situată de-a lungul malului sudic al Golfului Izmir, pe o suprafață de 3200m lungime și reprezentând locul desăvârșit pentru promenadele de seară în lumina apusului de soare și relaxare în diverse localuri cu narghilea, muzică live, restaurante și magazine cu suveniruri, magazine cu haine de design, etc.

Muzeul de Etnografie (Etnografya müzesi) și Muzeul de Arheologie (Arkeoloji müzesi) care sunt situate în aceeași curte și se află la 10-15 minute distanță de Piața Konak. La muzeul de Etnografie o să aveți o surpriză plăcută – intrarea fiind liberă, iar celălalt având un preț simbolic de 10 lire. Muzeul de Etnografie reprezintă o vilă cu trei etaje care a fost folosită o perioadă de timp ca spital. Conacul a fost construit în stil neoclasic la începutul secolului XIX,  iar în 1987, după ce a fost restaurat, a fost desemnat ca muzeu pentru folclorul turcesc. Castelul de Catifea (Kadifecale) este un punct istoric foarte important. Acesta este situat pe un deal și oferă o priveliște nemaipomenită asupra orașului. Din castel se poate observa sculptura imensă, în piatră, a eroului național, Atatürk, și inscripția devizei țării, care îi aparține tot lui: ” Yurtta barış, Dünyada barış”, ceea ce semnifică: ”Pace în țară, pace în lume”. De asemenea, în curtea castelului o să întâlniți femei care încă mai țes covoare manual. Chiar dacă localnicii nu recomandă să mergeți la castel, pentru că este situat în partea veche a orașului, unde locuiesc oameni foarte sărăci și, după cum spun ei, un pic periculoși, dacă nu sunteți un călător singuratic, nu aveți de ce să ezitați, pentru că este un loc cu o priveliște absolut excepțională.

3

Bazarul Kemeralti care este un bazar permanent și unde puteți face cumpărături la prețuri foarte convenabile. De asemenea, în această zonă, pe strada Anafartalar, există o fântână veche din marmură, Dönertaş Sebili care a fost construită în 1814, însă care acum, se pare că și-a pierdut din însemnătate, pentru că nici unul din localnicii intervievați de mine nu știa de existența ei. :)) Agora (Smyrna Agora Antik Kenti) reprezintă o piață antică, situată în cartierul Namazgah, care datează din secolul II î. Hr. Rămășițele de aici datează din vremea împăratului roman Marc Aureliu, fiind un loc de intersectare a tuturor activităților comerciale, politice, religioase. IMG_20160401_1908091

Bazarul Hisar

Bazarul Hisar și Moscheea Hisar care sunt situate aproape de stația de metrou În bazarul de aici veți putea găsi o grămadă de mărunțișuri tradiționale, bijuterii, bibelouri, suvenire și veți putea admira arcadele vechi. În ceea ce privește Moscheea Hisar, aceasta reprezintă una dintre cele mai vechi monumente ale orașului, find construită de Aydinoglu Yakup Bey în 1592-1598.

Ascensorul istoric (turkish historical lift – Asansör) care este un observator și care datează din 1907, și oferă o priveliște asupra orașului la înălțimea de 155m față de nivelul mării. Cu toate acestea ascensorul nu este poziționat foarte sus, de aceea dacă vă doriți o panoramă a orașului, vă recomand să mergeți la Kadifecale. Muzeul de jucării (Izmir Toy Museum) se află pe strada Halil Rifat Pașa 31 și poate fi vizitat în timp ce vă îndreptați din centru, zona Konak, spre Kadifecale sau spre Este un muzeu destul de nou, fiind al doilea muzeu de jucării din Turcia, după cel din Istanbul. Aici veți găsi peste o mie de jucării, incluzând jucării din lemn, soldăței, mașinele, corăbii, păpuși cu care se jucau copiii din Turcia în trecut. Wildlife Park și Kültürpark. KulturPark are o suprafață de aproximativ 30 ha și este vizitat de localnici pentru activitățile artistice și culturale care au loc aici, și pentru a admira sutele de tipuri de arbori și plante din întreaga lume. În ceea ce privește Wildlife Park (Doğal Yaşam Parkı) este important să nu îl mai căutați în KulturPark, după cum era situat acesta câțiva ani în urmă, căci pe internet încă mai puteți găsi site-uri care indică adresa acestuia în KulturPark. Acum acesta este situat pe partea opusă a orașului (dacă e să privim din zona Konak) (în provincie), numită District Karsyiaka, unde se poate ajunge foarte ușor cu corabia, care lucrează în regim de transport public și poate fi accesată la fiecare 20 de minute, folosind o cartelă standart (care este utilizată și pentru metrou și pentru autobuse). La ieșirea din corabie veți putea găsi cu ușurință un punct de informare pentru turiști, unde vă vor indica ce autobus trebuie să luați către parc, după care trebuie să fiți pregătiți să mai pierdeți o oră pe drum. Odată ce ați ajuns în parc, fiți siguri că o să petreceți aici toată ziua, admirând nenumăratele soiuri de animale din toată lumea. Telefericul și zona İnciraltı. Telefericul este situat la marginea orașului, în regiunea Balcova și urcă până la altitudinea de 423m, iar sus puteți găsi alei pentru plimbare, aer curat, cafenele pentru relaxare și liniște dacă veniți în timpul săptămânii.IMG_20160405_171705 Un alt loc pentru a evada din alerta orașului în suburbie este  İnciraltı. Aici o să vă relaxați de minune în cazul în care ve-ți fi obosiți de zgomotul orașului, ve-ți putea lua o gură de aer sărat de mare și vă ve-ți putea întinde pe unul din gazoanele perfecte de iarbă sau, desigur, veți putea savura o cafea turcească sau o narghilea la una dintre cafenelele de aici. Selçuk și Selcuk este o altă provincie din Izmir, orașul fiind situat la aproximativ o oră de Izmir și la 2km de anticul oraș Efes (Ephesus), tocmai din această cauză devenind un important punct turistic. Desigur că aici există câteva obiective turistice, însă eu am preferat doar să hoinăresc pe străduțele orașului, în împrejurimea castelului, să observ îndeletnicirile oamenilor, să iau masa într-un local un pic mai dosit de centru, cu un iz tradițional, numit Pidecisi (unde, apropo, am primit ceai turcesc și desert din partea casei), obiectivul principal de vizitat fiind Efes. Efesul este un oraș antic, în prezent ruină, care a fost întemeiat de către coloniștii ioniei (greci) în secolul XI î. Hr.. În timp, acesta a devenit unul dintre principalele centre comerciale și religioase, și s-a aflat sub diferite ocupații străine. Acest oraș a fost renumit pentru Templul zeiței Artemis, una dintre cele șapte minuni ale Lumii Antice.

P.S.: Dacă aveți noroc ca mine, puteți să găsiți și cămile chiar la intrarea în Efes. :)))

Important: Majoritatea muzeelor din Turcia și a locurilor turistice au programul de lucru până la orele 17-18, iar ca zi liberă lunea.

Vă doresc călătorie plăcută și nu uitați că partea cea mai frumoasă a unei călătorii este momentul în care rătăcești și descoperi lumea fără a te ghida după hartă, ci doar după propriul instinct – deci nu uitați să rătăciți! Pupicei.

 

 

Foto: Ziua Națională a Greciei

În fiecare an, în ziua de 25 martie, poporul elen sărbătorește Ziua Națională a Greciei, sărbătoare dedicată generației din 1821. În acea perioadă grecii au fost primii din țările balcanice care au reușit să se elibereze de sub jugul otoman după 400 de ani subjugare.

Această sărbătoare este una într-adevăr semnificativă pentru poporul elen, ceea ce am reușit să observ în Mytilene (Lesvos), căci tot orașul a fost prezent la parada festivă. Cea mai frumoasă parte a paradei, desigur, a fost la început când aceștia au defilat în costume tradiționale, după care au urmat elevii din școlile orașului și, în final, militarii.

Foto: Alexei Daniela

Carnavalul din Grecia

anigif

Grecii sunt un popor petrecăreț, preferând să se relaxeze prin localuri și ospețe (în loc să lucreze :D), de aceea era imposibil să nu aibă și ei un carnaval al lor – Apokries. Acesta cuprinde mai multe festivități și începe cu trei săptămâni înaintea începerii postului de Paște.

 

Prima festivitate este Protofoni – adică prima voce, vocea care vestește venirea postului. A doua sărbătoare este Kreatini – plină de carne, pentru că se obișnuiește să se consume multă carne. Ultima săptămână înaintea postului este dedicată brânzii și se numește Tirini – adică plină de brânză. Cred că preferata săptămână a grecilor este Kreatini, căci în acea perioadă orașul s-a umplut de miros de carne și de grătare.

Cea mai importantă manifestare are loc în ultimul weekend, mai ales duminica. În aceste zile oamenii obișnuiesc să se costumeze și să se distreze foarte mult, căci după weekend urmează Lunea cea curată sau Kafara Deftera (care este declarată zi liberă!), când poporul se curăță de păcate (după dezmăț și curățare 😀 ).

 

P.S.: Carnavalul la Mytilene a luat sfârșit, așa că atașez niște fotografii al căror autor este Duță Georgian Eduard.

 

Erasmus is not just a vacation!

12512283_1093454540674737_6537138513255115127_n

Prima săptămână petrecută în calitate de student Erasmus la Universitatea Aegean din Mytilene, Grecia, a fost chiar lejeră și nu pentru că cursurile erau mult prea simple, ci pentru că grecii s-au dovedit a fi destul de leneși și neorganizați. Între timp, noi am avut ocazia să descoperim orașul și să tot batem drumul spre facultate fără a avea vre-un rezultat.

Am așteptat mai mult de zece zile doar pentru a stabili o întâlnire cu profesorul coordonator, care trebuia să ne ghideze în ceea ce privește orarul noastru. Între timp, singurul curs la care am mers a fost cel obțional, de limbă greacă. Chiar dacă provenit din afara programului universitar, acesta a reușit să ne dea un pic de bătaie de cap (precum și de limbă 😀 ) și să ne răpească ceva timp, căci cursul se ține de trei ori pe săptămână.

Partea mai grea a experienței Erasmus a început după primele întâlniri cu profesorii. Astfel, primul gând după ce am aflat ce trebuie să facem la cursuri a fost: Ups, am greșit departamentul, după care a urmat: OMG! Kill me! 😀 Faza cea mai tare a fost că, de cele mai multe ori, când intram în birourile profesorilor și le spuneam cine suntem și ce vrem, ei se uitau foarte mirați și un pic speriați la noi. Unul dintre ei chiar ne-a repetat de câteva ori că nimeni nu l-a anunțat că ar trebui să aibă curs cu studenți Erasmus și că el nu este pregătit pentru asta, dar totuși ne-a făcut o introducere în curs de vreo oră, iar la sfârșit ne-a întrebat de ce și cum am ajuns aici (de parcă ne-am fi rătăcit).

Deci, acum dăm start perioadei de stat prin biblioteci și prin universitate, ajunge plimbare! 😀

 

 

 

Mărțișorul în Grecia

Iată că a venit și prima zi de primăvară, cu toate că e greu să simți mirosul de primăvară când afară-s 22 de grade celsius, iar soarele frige de-a binelea. Sigur că una dintre cele mai frumoase tradiții ale începutului de primăvară este mărțișorul, pe care am adus-o cu mine în Grecia. 

Grecii tot au această minunată tradiție și o numesc martis, ceeea ce înseamnă martie în greacă. Acesta simbolizează vitalitate, sănătate, dragoste, victorie, curaj, de altfel, precum si în cultul nostru (sper că vă mai amintiți de legenda voinicului care a salvat soarele! Da facă nu, o găsiți aici: Legenda Martisorului )

 

Să vă purtați cu mândrie mărțișorul ori-unde a-ți fi! O primăvară fermecătoare să aveți! :*

FOTO: Prima săptămână pe Lesvos

Orașul Mytilene este localizat pe malul Mării Egee, este plin de soare, miros sărat de mare și peisaje frumoase. Sigur că frumusețea din jur este greu de redat prin fotografii, însă, iubitorii noștri de fotografie totuși încearcă să facă asta, de aceea public câteva fotografii realizate de Alexei Daniela și de Duta Georgian Eduard.

Teo Sunny s-a mutat pe Lesvos!

DSC_04754

Cuibușorul inspirației blogului Teo Sunny, s-a mutat odată cu transformarea categoriei de articole ”Student în România” în ”Student peste hotare”, undeva unde e mult soare, mare și palmieri, și anume, pe insula Lesvos, orașul Mytilene, Grecia.

Dacă vă-ntrebați ce a pierdut un student pe insula prin care trec acum mii de refugiați sirieni, răspunsul este că-și petrece aici un semestru din studenție cu ajutorul programului pentru schimb de experiență Erasmus+!Nu suntem mulți, suntem doar opt studenți cărora le plac senzațiile tari – 5 studenți din România, 2 din Germania și unul din Italia.

Chiar dacă suntem aici doar de câteva zile, impresia generală este că ne-am mutat de vreo lună, iar tot ce a rămas în cuibușorul de unde am plecat s-a petrecut foarte demult și nici nu mai e adevărat. 😀 Nu în zadar se spune că dacă vrei să-ți schimbi viața trebuie să pleci undeva departe, ce rămâne în urmă parcă își pierde din sens și din importanță.

Acomodarea a fost ușoară, dar mai greu a fost să găsim unde să ne acomodăm, căci, de când cu refugiații, confirmă localnicii, casele de închiriat s-au împuținat, iar prețurile au crescut… Noi totuși am fost niște norocoși și am găsit ceva, chiar dacă cu mari eforturi, în comparație cu colegul nostru din Berlin, care încă-și mai caută chirie…

***

În ceea ce privește peripețiile, ele deja au început! Era absolut anormal dacă nu mă rătăceam într-un loc nou, dar, măcar de această dată, nu am fost singură!))) Aterizând în alt capăt de oraș, cu un bagaj după noi, am întrebat de singura domnișoară pe care am văzuto cum să ajungem la Port, la care ea a zis: ”Ow, it is so far!”, după care ne-a indicat direcția potrivită, iar în scurt timp ne-a ajuns din urmă cu o mașină și ne-a oferit ajutor (să mai zici că grecii nu-s săritori la nevoie… chiar dacă impresia generală este anume aceasta, există oameni și oameni).

***

Fiind studenți, am decis să profităm de cantina studențească și să mâncăm acolo, iar concluzia după câteva zile a fost că toată mâncare de la cantină o putem împărți în două mari categorii: 1. Mâncabilă și 2. Nemâncabilă! Ah, totuși cât de norocoși suntem, aproape tot ce am încercat până acum a fost mâncabil! 😀

 

Impresiile sunt multe, iar spațiul este limitat, așa că ne vedem în următoarea postare pe blog! 😀 :*

.

 

Invită-ți camera la dans

mm.JPGIntrând în odaia unei persoane, aceasta începe să-ți vorbească prin modul în care sunt amenajete lucrurile, prin culorile ei, prin obiectele ce se află acolo. Fiecare cameră are și ea, propria personalitate, sigur că dirijată de personalitatea proprietarului sau proprietarilor (dacă, spre exemplu, vorbim despre o cameră de cămin). 

 

O cameră poate fi sobră sau plină de culori, statică sau mișcătoare, plină de viață sau mai puțin. Dacă ai constatat că ai o odaie lipsită de culoare și statică, și vrei să schimbi asta, invită-ți camera la un dans colorat. Cum? Este nevoie doar să alegi câteva foi colorate, să schițezi umbra unor balerine și să le decupezi. După, poți să le creezi fustele pe principiul fulgilor din hârtie (dacă vrei să fie în ton cu iarna) sau pe principiul: un cerc colorat cu un alt cerc (de mărimea taliei balerinei) decupat în centru. Balerinele colorate agăță-le, cu o ață, de tavan și, pa-pam, balerinele nu se vor mai opri din dans, datorită mișcării aerului.

 

 

 

Maimuța creativă

 

CIMG9322

Anul care vine, 2016, conform zodiacului chinezesc, va fi anul maimuței de foc. Dacă e să ne cufundăm în horoscopul acestei zodii, energia acesteia ne stimulează creativitatea, puterea de a fi noi înşine, forţa afirmării  şi dă strălucire calităţilor care ne definesc, ne încurajează să ne emancipăm, să evoluăm.

 

În ceea ce privește creativitatea, se pare că, zodia maimuței în combinație cu întâmplările cotidiene mai puțin plăcute (și anume, arderea a cinci becuri în mai puțin de zece zile, probabil din cauza unui scurt-circuit) deja a început să acționeze asupra mea și să-mi trezească creativitatea. Tocmai din această cauză am decis să reciclez util becurile și să le transform în niște maimuțe creative, adică în jucării (de brad, spre exemplu). Iată pașii pe care i-am urmat în imagini:

 

 

P.S.: Da, da, știu că nu am mai scris de o groază de timp pe blog, însă promit că îl voi resuscita și voi avea grijă ca respirația lui să nu se mai oprească în anul care vine.