Despre învinşi şi învingători

Ştiţi de ce iubesc şi urmăresc oamenii inteligenţi? Pentru că aceştia inspiră, încurajează, motivează, oferă din valoarea lor şi lasă un gând bun oriunde merg. Dan Luca este un asemenea om pentru mine şi mă inspiră absolut toate istorioarele pe care le împarte cu noi. Una dintre acestea am să v-o las mai jos, să gustaţi şi voi din învăţămintele pe care le oferă.

Nu cu mult timp în urmă trăiau pe o insulă izolată doi fraţi.
John şi Jack.
Ei erau de vârste oarecum apropiate, şi trăiau pe acea insulă de când îşi aduceau aminte.
Insula era o gazdă confortabilă, le oferea strictul necesar şi aveau o viaţă decenta.
Petecul de pământ pe care îşi trăiau zilele era un pic mai mic decât un cartier dintr-un oraş de provincie. Aveau un mic izvor cu apă curată, iar hrana era compusă mai ales din peşte şi fructe de pădure.

Zilele lor semănau foarte mult una cu alta şi în mare parte din timp pescuiau, adunau fructe şi dormeau la umbra. Viaţa lor era confortabilă dar şi plictisitoare… ar spune unii.
Insula era definiţia siguranţei, nu existau pericole reale de care să se teamă. Pe de alta parte, nu existau nici posibilităţi de a schimba ceva din rutina zilnică. Unii ar putea asemăna insula cu o colivie de argint cu doi prizonieri de lux… dar asta e doar parerea unora…

Şi au trecut înca nişte ani peste cei doi fraţi, şi condiţiile au început să se schimbe încet – încet.
John a observat că a crescut nivelul oceanului şi a înghiţit o bună parte din plajă. Jack a remarcat că peştii erau din ce în ce mai puţini şi era necesar să înoate tot mai mult în larg pentru a găsi suficienţi pentru o masă decentă.

Într-o zi, amandoi au avut surpriza neplacută să constate că fructele din padure erau pe terminate şi nu mai creşteau altele la fel de repede ca altădată.
Aceea a fost ziua în care Jack i-a spus lui John ca aveau de luat o decizie legată de viitorul lor pe insulă. Toate semnele arătau ca vor veni vremuri şi mai grele.
John i-a răspuns ca e doar o perioadă trecătoare şi că lucrurile vor reveni la normal, aşa cum au fost mai demult.
Jack s-a încruntat, a dat din cap în semn de dezaprobare, a tăcut, şi după o scurtă perioada, a plecat să se plimbe prin pădure.

John s-a întins lângă foc şi s-a pus să doarmă pe un pat de frunze.
A doua zi de dimineată Jack i-a spus lui John că a luat o decizie importantă.
“Am decis să construiesc o plută şi să plec de pe insulă. Sper că vrei să vii cu mine…” a spus Jack în timp ce se uita în larg.
“Ai înnebunit Jack? Cum poti să pleci dintr-un loc atât de confortabil şi în care poţi să trăieşti fără nici o grija?” i-a răspuns John.
“În caz că nu ai observat, peştele devine tot mai puţin, fructele nu mai cresc în pădure şi oceanul mai are puţin şi va înghiţi întreaga insulă. Ceea ce faci tu acum, este să accepţi că vei muri odată cu insula. Dacă lucrurile vor continua în acelaşi mod, e o chestiune de cateva luni până vom muri de foame sau ne va inunda oceanul. Acceptă realitatea!” a spus pe un ton ridicat Jack.
“Eşti nebun Jack! O sa mori dacă pleci de aici! Nici nu ai idee câte pericole sunt în largul oceanului! Ţie nu îţi este frică?” a întrebat John.
“Îmi este foarte frică, însă îmi este mult mai frică să rămân aici, din moment ce ştiu că acest mic paradis compus din sigurantă şi confort e pe cale să se sfarşească. Tu eşti cel nebun dacă îţi închipui că schimbările care urmează să se întampe nu te vor dobori! Prefer să îmi asum riscul de a naviga şi de a-mi urma instinctul pe o mare neprietenoasă, decât să regret că mi-a fost frică toată viaţa să scot capul din carapace!” a concluzionat Jack pe un ton foarte afectat.
“Dar Jack, ma tem de amandoua alternativele! Nu pot lua o decizie! Mai am nevoie de timp!” a cerut John.

Nu ştiu cum se termină povestea.
Nu ştiu dacă John l-a însoţit pe Jack pe ocean, şi nici dacă Jack a ajuns pe o alta insulă mai primitoare.
Dar stiu un lucru sigur. Stiu ca Jack este un invingator!
De ce?
Pentru că şi-a asumat riscul de a naviga în necunoscut atunci când rămasul pe loc nu a mai fost o soluţie viabilă.
Şi da, e posibil să nu fi ajuns pe o altă insulă în această călătorie temerară, dar viaţa şi istoria ne învaţă urmatorul lucru: pentru fiecare 10 de Jack care au plecat pe ocean părăsind o insulă care se scufunda, vor fi 1, 2 sau mai mulţi care vor ajunge la destinaţia pe care şi-au propus-o.
În schimb, fiecare John, rămas captiv pe propria insulă care devine din ce în ce mai strâmtă şi mai neprimitoare, este un învins!