Despre conexiunea mea cu natura aș putea să vorbesc la infinit. Fiecare dintre noi are locul său special (sau locurile) unde se duce ca să fie singur, ca să mediteze, sau ca să se descarce de energii și să se încarce cu altele noi, pozitive.Eu îmi încarc bateriile în sânul naturii, și asta poate fi oriunde: lângă un copac, pe o câmpie întinsă, pe un deal, într-o pădure, jos pe iarbă, sau pe pământ. Fie că plouă puternic sau e soare arzător. Natura e frumoasă în toate timpurile și în toate straiele ei.Astăzi un suflet drag m-a scos la plimbare la Orheiul Vechi, unul din locurile din Moldova cu care ne mândrim. Și pe bună dreptate. 
Am savurat aici cel mai frumos apus și m-am simțit în armonie cu mine însămi și cu tot ce mă înconjoară.Voi unde mergeți să vă umpleți de energie?
Dacă e să scrii (sau să citești!) o carte, atunci să fie una despre care să se vorbească cum se vorbește despre romanul Sarei Pinborough – „Prin ochii ei”! Stephen King, regele suspansului și unul dintre scriitorii mei preferați, spune despre această carte că „e fenomenală”. Sarah Lotz zice că „dacă <<Prin ochii ei>> nu este thrillerul anului, nu mai există dreptate”. Booklist asemuiește acest roman cu „o bucurie rară”, iar BookPage – „Un thriller plin de întorsături de situație… La fel ca drogurile puternice”. Probabil că e de prisos să mai spun că acest roman a urcat pe locul 1 în topurile de bestselleruri „Sunday Times” și „New York Times” și că studiourile de film concurează între ele pentru dreptul de a-l ecraniza. Demult nu m-a mai uimit o carte atât de mult încât să vreau să scriu despre ea. Să vorbesc despre ea. Sau s-o recomand. Care să mă țină conectată până la ultimul punct. Absorbită de poveste. Concentrată. Implicată, într-un anume fel. Majoritatea romanelor au un final previzibil, și acesta, în beletristică, e unul din lucrurile care mă întristează cel mai mult.
M-am gândit, citind romanul, că fiecare erou face un joc dublu.
Că fiecare are câte un schelet în dulap.
Sau mai multe.
I-am bănuit pe toți. În cartea asta nu ai cum să nu-i bănuiești. Nu ai cum să lași măcar un personaj pe din afară. Sunt contradictorii în gândurile lor. În faptele lor. În felul cum interacționează între ei.
La un moment dat ajungi să crezi că „Prin ochii ei” e croit doar din personaje negative. Și Adele, și Louise, și David gândesc și fac lucruri care nu le aduc cinste.
Nu înțelegi cine pe cine manipulează, cui să dai credite și cui nu, de partea cui să fii. Iar suspansul îți interzice să lași cartea din mână, chiar dacă ți se închid ochii.
Mi s-a făcut pielea de găină când am ajuns la final și am înțeles motivele fiecăruia.
Felicitări sincere Sarei Pinborough pentru idee, întâi!
Apoi pentru poveste!
O să citesc cu siguranță și alte cărți semnate de ea.
Recomand „Prin ochii ei” cu încredere!
(Nr. 42, 18 octombrie 2018) a săptămânalului „Literatura și Arta”, în articolul „O seară de suflet”, Nina Josu scrie următoarele: „…La biblioteca publică „B.P.Hasdeu din capitală, la 12 octombrie curent, atmosfera era una de sărbătoare: la lansarea volumului „Minte-mă ca-n prima zi” de Mariana Raileanu, apărut la Editura pentru Literatură și Artă, s-au adunat cunoscuți oameni de litere, de știință, artă și cultură. (…) „Iată un roman cu adevărat tânăr (și în sens de proaspăt, nou, inedit), scris de cea mai tânără prozatoare de talent din republică. Un roman remarcabil, dens, captivant”, își începe prefața intitulată „Doi într-o singurătate de unul…”, Nicolae Dabija. Tânăra prozatoare a început prin a ne împărtăși cum a luat naștere romanul, cum au luat ființă, s-au materializat, în imaginația sa, eroii principali, ea trezindu-se, la un moment dat, și cu niște eroi de care nu avea cunoștință, pe care nu-i anticipase și pe care i-a descoperit mai îndeaproape pe parcursul scrierii romanului. A mai observat că ninsorile din acel aprilie 2017, de tristă amintire, i-au creat o atmosferă ideală pentru o carte. A urmat chiar mentorul său, scriitorul Nicolae Dabija, care a observat că, de fapt, are loc lansarea unei noi generații de scriitori, romanul Marianei Răileanu, în opinia domniei sale, fiind unul psihologic, emoționează, este un roman de azi, actual și foarte modern, și că este unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste care s-au scris în literatura noastră, mai constatând că: este o carte de vizită această carte. Umoristul și eseistul Ion Cuzuioc avea să dezvăluie că în ultimul timp se scrie foarte mult, se scriu cărți după cărți, roman după roman și că nu este o altă redacție ca „Literatura și Arta” care să promoveze la fel tinerele talente. Pe de altă parte, a observat scriitorul, cel mai greu e să scrii la persoana întâi, lucru pe care autoarea l-a realizat cu mare har. Scriitorul Valentin Guțu a scos în evidență faptul că avem de a face cu o proză deosebită, care emoționează până la lacrimi, profund, este povestea unei dragoste neîmplinite; că romanul este plin de tragism. Domnia Sa a mai observat că personajele sunt bine reliefate, bine conturate; că, după ce-l citești, nu poți dormi cel puțin o noapte. Ziaristul Andrei Moroșanu a asemuit romanele Marianei Răileanu „Singur în Întuneric” și „Minte-mă ca-n prima zi”, după caracterul laconic al narațiunii antrenate de doar câteva personaje, cu romanele scriitorului francez Francois Mauriac. Cristina Brumă, fostă colegă de facultate șa Jurnalism și Științe ale Comunicării, prietena autoarei, a concluzionat că penița Marianei Răileanu, la cea de a doua carte a sa, este mult mai grea și că, în opinia sa, i-a ieșit un roman de dragoste absolut modern. Poetul, regizorul și actorul Vasile Căpățână a impresionat auditoriul cu citirea unui fragment din romanul proaspăt lansat; actorul Ion Juglea, consătean și rudă cu tânăra scriitoare, pe care o cunoaște de mică, a vorbit despre caracterul perseverent al Marianei Răileanu, despre faptul că aceasta știe să creeze personaje memorabile; cineastul Ion Bujor și-a împărtășit viziunea asupra romanului, a dezvăluit proiectele cinematografice la care lucrează, iar actorul Sandu Aristin Cupcea a recitat două frumoase poezii de dragoste. Seara a fost una de sufet, cu fotografii de grup și cu nenumărate autografe și dedicații, scrise cu mult drag celor prezenți (să menționăm și că sala a fost arhiplină) de talentata prozatoare, într-o atmosferă caldă, prietenoasă, cum mai rar se întâmplă.”
