Ieri dau nas în nas cu un coleg-scriitor.
“Da’ce, încă nu te-a pedepsit nime pentru ceea ce scrii?” mă salută el.
Tac. Merg mai departe.
“Stai”, îmi spune laureatul Premiului Pulitzer pentru brașoave, ”de cîte ori te-am povățuit părintește să taci despre Vova Hoțu, despre Luleancă, Bodiu și alți Banariuci?
Chiar nu-ți revine mintea acasă de pe urlați?
De ce nu taci odată și-odată sau vrei s-o pățești ca…Berezovski???”
De teamă urc repede într-un taxi.
Îl las în plină stradă cu piuitul stins.
Îl văd cum mă petrece cu pumnul din urmă.
Gest mătăhălos de scriitor angajat pe post de lichea la poarta lui Gabar Kantovici Filat.
Tot ieri un cititor/comentator revoltat la culme de politica partidelor din defuncta Alianță pentru integrare europeană mi-a propus să ader la vreun partid pentru alegerile parlamentare de mîine.
Îi multumesc pentru susținerea si propunerea de a mă înrola pe nou în vreun partid…
View original 119 more words
