În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh.
Iubiţi credincioşi, pentru a vorbi mai desluşit despre acest prea sfînt praznic al Înălţării Sfintei Cruci, la care ne-am învrednicit a ajunge, este nevoie să începem cu un istoric mai vechi şi să aducem în mijloc nişte mărturii mult mai de demult, ca să ne putem da seama cînd a început şi cum a ajuns pînă la noi praznicul acesta.
Aţi văzut dumneavoastră grîul, cînd de-abia îl bate vîntul, sau cînd e de o palmă numai şi cînd e aproape să dea în spic? Dacă vei căuta într-însul şi îl vei desface cînd e aproape să dea în spic, sau cu vreo lună mai înainte, vei vedea acolo o taină mare. Acolo, în paiul acela, în firul acela de iarbă găseşti toată aşezarea grîului foarte amănunţit, foarte mic se arată înăuntru şi spicul, şi boabele lui, şi toate celelalte. Aţi văzut păpuşoiul cînd de-abia îi dă spicul şi de-abia are păpuşi? Păpuşa aceea care nici mătase nu are, în care se vede ceva foarte mic, e porumbul, care mai tîrziu se va face mare, va face şi grăunţe şi toată frumuseţea lui lăsată de Dumnezeu.
Iată, aşa sunt cele ale dumnezeieştii Scripturi. Prea luminatele praznice, pe care le vedem astăzi în Biserica darului, n-au ajuns la noi deodată aşa de desăvîrşite şi prea sfinte cum le vedem astăzi; nu, ci ele au fost mai întîi de-abia în faşă şi încolţite în umbră. Şi de aceea este nevoie să vorbim despre umbre, despre faşe şi despre clipa cînd ele de-abia se plămădeau şi se urzeau înainte de legea nouă, şi chiar de legea veche.
(more…)